La sfârşitul acestei săptămâni va intra pe ecrane „Partea îngerilor", cea mai nouă peliculă a lui Ken Loach, film care a luat anul acesta Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Cannes.

Cu o poveste care te trece prin toate stările, de la milă la enervare, de la veselie la depresie, de la neputinţă la durere, de la îngreţoşare la încântare, de la cinste la pactizare cu infractorul şi de la înfrângere la triumf, filmul lui Ken Loach face o reclamă excelentă Scoţiei, cetăţenilor ei de mâna a şaptea certaţi din naştere cu legea şi mai ales comorilor ei cele mai de preţ: castelele şi whisky-ul.

Titlul se referă la un fenomen care are loc în cadrul procesului de maturare a whisky-ului, şi anume evaporarea a 2% pe an din preţioasa licoare adunată într-un butoi. Deşi, după cum se ştie, scoţienii sunt destul de zgârciţi în general, când vine vorba de dispariţia în neant a acestui 2% din fiecare butoi sunt totuşi inexplicabil de generoşi. Scoţienii cred că îngerii au şi ei dreptul la un drink mic, lucru pe care îl respectă, la o adică, astfel că whisky-ul evaporat poartă denumirea drăguţă foc de „partea îngerilor".

Filmul este o comedie amară ce îi are în centrul acţiunii pe nişte tineri care primesc din partea statului britanic o a doua şansă. Având la activ nenumărate amenzi pentru violenţă, furtişaguri de prin magazine, tulburarea liniştii publice, ba chiar şi ceva luni bune de pârnaie, aceşti teribilişti inadaptaţi proveniţi din familii disfuncţionale ajung să presteze muncă în folosul comunităţii. Cel care îi ia în grijă este, în mod paradoxal pentru un bărbat simplu şi fără prea multă educaţie, un om cu un hobby fin: whiskyul vechi. El îi introduce pe aceşti golănaşi din suburbiile Glasgow-ului în tainele fabricării băuturii devenită brand pentru Scoţia. Iar unul dintre ei, Robbie, care îşi doreşte sincer ca viaţa lui să se schimbe, căci între