Am vorbit cu mulți oameni îngrijorați de „fenomenul Dan Diaconescu”. Deși scorul PP-DD în alegerile din 9 decembrie a fost surprinzător de mare (una sunt sondajele pre-electorale și alta rezultatul votului), ascensiunea partidului-televiziune n-a beneficiat de dezbaterea meritată în media românească. Scorul zdrobitor al USL, înfrângrea usturătoare a PDL, războiul zgomotos dintre Băsescu și cuplul Ponta – Antonescu, urmat de un armistițiu mai puțin anticipat, intră sau nu intră UDMR în Guvern? – toate aceste subiecte au pus în umbră, oarecum, faptul că formațiunea politică moșită de DD în studioul-apartament a devenit a treia forță politică a țării.
Votanții PP-DD provin dintr-un amalgam de frustrări, nemulțumiri și speranțe. Pentru „partidul lu’ Domnu’ Dan” au votat și români care-și pierd nopțile uitându-se la OTV, și români care au auzit că Domnu’ Dan o să le dea, fiecăruia, câte 20.000 de euro, și români care cred că privatizarea Oltchim a fost o conspirație a Guvernului ca să nu pună mâna poporul român pe combinat…, dar au votat și români anti-sistem, tineri care au pus ștampila pe PP-DD, doar așa „de-ai dracu’”, la fel cum au făcut și în anul 2000 cu Vadim Tudor.
Este partidul lui Dan Diaconescu un pericol, așa cum se tem mulți dintre cei cu care am vorbit? Eu cred că nu. Și, oricum, este un pericol mult mai mic decât a fost PRM-ul în anii săi de glorie. Spre deosebire de PRM, PP-DD este un partid fără structuri, fără lideri, fără doctrină, fără nimic promițător pentru vreun viitor politic. Probabil că senatorii și deputații lui Domnu’ Dan, oameni „pe interes”, își vor umple teșchereaua, își vor vedea de afaceri beneficiind din plin de influența lor de aleși ai neamului și își vor vinde voturile celui care va plăti mai bine în momentele cheie ale sesiunilor parlamentare 2012 – 2016. Iar la viitorul scrutin, PP-DD va fi norocos dacă va mai lua un 5