Concluzia că pe 21 decembrie 2012, la ora 13.11, vine sfârşitul lumii e rodul cercetării unor calendare şi legende ale populaţiilor precolumbiene mayaşe, timp de aproximativ 200 de ani. Concluzia că pe 21 decembrie 2012, la ora 13.11, vine sfârşitul lumii e rodul cercetării unor calendare şi legende ale populaţiilor precolumbiene mayaşe, timp de aproximativ 200 de ani.
Cercetătorul american John Major Jenkins, care a studiat calendarul maya timp de 25 de ani, şi-a publicat concluziile în volumul “Povestea anului 2012”. Celebrul calendar maya e un sistem de măsurare a timpului conform căruia lumea a început în anul 23613 î.Hr. şi se sfârşeste pe 21 decembrie 2012. Din punct de vedere matematic, e un sistem de numărare a zilelor care foloseşte cinci valori: kin (o zi), uinal (20 de zile), tun (360 de zile), katun (7.200 de zile) şi baktun (144.000 de zile). La fiecare 13 baktuni, adică 5.125,36 de ani, calendarul revine la zero şi reîncepe numărătoarea.
Conform legendelor cuprinse în cartea Popol Vuh şi a calendarelor cioplite în piatră, mayaşii credeau că lumea a avut cinci epoci distincte, fiecare cu un soare propriu, durata unei epoci fiind de 13 baktuni. Conform civilizaţiei mayaşe, prima epocă a fost cea a Soarelui-Jaguar, populată de giganţi care trăiau în peşteri. A doua lume a fost cea a Soarelui-Vânt, la sfârşitul careia oamenii au fost transformaţi în maimuţe pentru a reuşi să supravieţuiască vântului distrugător, agăţându-se de copaci. A treia lume a fost cea a Soarelui-Ploaie de Foc, când Pământul a fost distrus de o ploaie cu bulgări de lavă, iar oamenii, pentru a fi salvaţi, au fost transformaţi în păsări.
Lumea a patra, cea a Soarelui- Apă, s-a sfârşit printr- un potop ce a cuprins Pământul, oamenii fiind salvaţi din nou de către zei prin transformarea lor în peşti. A cincea lume e cea în care trăim azi, a Soarelui- Tonatiuh, care a
