Resemnat pe moment, Băsescu îşi linge orgoliul şi neputinţa. Rămâne să vedem însă dacă numirea lui Ponta chiar este ultimul capitol scris în actualul mandat.
Cu un USL având de unul singur două treimi din parlament şi cu o singură nominalizare de premier - până şi Mihai Răzvan Ungureanu a renunţat să se autopropună -, Traian Băsescu a fost obligat să înghită „porcul“ pe nemestecate, cu plagiat cu tot. Victor Ponta este premier şi, cel puţin până la prezidenţialele din 2014, aşa va rămâne. Pus cu spatele la zid de scorul ARD, o construcţie-camuflaj pentru PDL şi figurile triste care au pus pe butuci guvernarea Boc (nu poţi să pui principii ca austeritatea, reforma şi dreapta în gura unor Udrea, Oltean, Anastase sau Blaga), dar şi de previzibila unitate de nezdruncinat a USL în faţa unei mize atât de mari ca primul ministru, preşedintele a semnat. După care a băgat capul la fund (cel puţin până la ora la care scriu). Ce era să facă? Cum să iasă să explice că, deşi profilul lui Ponta e departe de portretul-robot făcut cu doar două săptămâni înainte, nu a avut încotro? Preşedintele-jucător, la al cărui as din mânecă visau frumos pedeliştii puşi pe blat, a tras cortina peste propriile vorbe, care acum i se întorc în faţă. Nu e clar ce l-a făcut să pluseze afirmând că nu îl va nominaliza pe Ponta, informaţii insuficiente, analiza proastă, disperarea sau, pur şi simplu, obişnuinţa posturii de face şi desface. Orice ar fi fost, a ieşit prost. „Pisicuţul“ plagiator şi „mitoman, prea mic pentru funcţia de premier“, i-a dat cu tifla din spatele celor 67% mandate.
Băsescu nu este însă terminat, aşa cum pare la prima vedere. În condiţiile în care Comisia de la Veneţia a confirmat că întâmplările din vară au fost „problematice“ din punct de vedere constituţional şi al statului de drept, documentul depus în mâna lui Schultz (şi a altor
