Cedarea premierului desemnat Victor Ponta în faţa presiunilor baronilor locali din propriul partid şi în cea a ultimatumurilor anti-occidentalilor Alianţei de Centru-Dreapta, a liberalilor şi a conservatorilor, de a nu accepta prezenţa în Executiv a reprezentanţilor Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, l-a făcut pe acesta să rateze unul dintre marile momente ale vieţii sale. Moment care, în nu foarte mult timp, ar fi condus la transformarea pisoiului plagiator într-un Adrian Năstase din perioada de glorie a acestuia din urmă, respectiv fatidicii ani 2000-2004.

În cazul în care ar fi acceptat ca liberalii să părăsească Uniunea Social Liberală, Ponta ar fi putut forma guvernul dând câteva bucăţele din plăcintă celor din UDMR, beneficiind de susţinerea parlamentară a PP-DD şi, parţial, a unor deputaţi şi senatori din PNL şi PDL, ultimii în mod tacit. Cu aproape întreaga putere pentru PSD – respectiv funcţii fără număr la nivel local, contracte şi acces la resurse care i-ar îndestula pe baronii social-democraţi, chiar şi pe cei care s-au opus cooptării UDMR la guvernare. Astfel, Ponta şi-ar fi consolidat puterea internă, aducându-şi partidul în situaţia de a guverna aproape singur, precum în perioada 2000-2004.

Ca să nu mai vorbim de legitimizarea premierului şi a partidului său în faţa Occidentului, dacă ar fi eliminat de la guvernare Alianţa de Centru-Dreapta condusă de anti-occidentalii şi pro-moscoviţii Antonescu şi Voiculescu, cooptând, în schimb, partidul maghiar al lui Kelemen Hunor. Mai mult, fără cuvântul dat lui Antonescu în interiorul USL, lui Victor Ponta îi va reveni, oarecum de drept, nominalizarea la prezidenţialele din anul 2014, fapt care ar putea conduce şi la decapitarea lui Crin Antonescu de la conducerea PNL.

Ponta a ratat, deci, un moment unic, care, cu siguranţă, nu se va mai repeta.

Cedarea premierului desemna