Vine o vreme când şi cel mai temerar pirat simte nevoia să se tragă la gura şemineului şi să bea ceai cu rom, în proporţie inversă decât bea în tinereţe rom cu ceai. Cârligul ce-i serveşte drept mână stângă i-a ruginit, nu mai vede bine nici cu ochiul teafăr (celălalt ochi l-a pierdut acu’ aproape juma de secol, prin cine ştie ce încăierar şi de atunci îl are acoperit cu o fâşie neagră de piele), iar papagalul de pe umăr e împăiat demult şi are instalat în interior o chinezărie care, ori de câte ori începe piratul să sughită, începe şi ea să cânte: „Şapte inşi pe lada lui, ho, ho, ho. Şi o sticlă de rachiu, aoleo!”.

Piratul Băsescu a îmbătrânit şi el. L-au părăsit şi Blaga, şi Boc, şi Udrea, şi Anastase, l-a părăsit şi curajul. Pur şi simplu i s-a făcut frică. El, care înfrunta hulele oceanului pe vremuri, a ajuns acum să se sperie şi de furtunile într-un pahar cu apă ale băloşilor care-l hulesc pe la Antena 3. Dar frica e un sentiment uman. Nimeni nu poate fi condamnat că se teme pentru viaţa lui. Cu atât mai puţin un politician care tremură pentru viaţa lui politică. Însă şi prevederea e un sentiment la fel de uman.

Până acum, vijeliosul Băsescu n-a avut-o şi s-a avântat în luptă chiar şi când nu mai avea muniţie să-şi ciuruiască duşmanii. Acum, probabil că a mai găsit pe undeva, la ocazie, nişte prevedere la mâna a doua, şi uite că-i prinde bine la bătrâneţe. Pentru că, nu ştiu dacă ştiţi, preşedintele şi-a făcut asigurare. Nu d-aia de viaţă, că aia e banală, ci d-aia de viaţă politică, de care nu au mulţi. Unde mai pui că asigurarea e valabilă nu doar în România, ci şi în toate statele UE, fiind semnată, pe lângă dottore Ponta, şi de celebrul profesor Martin Schultz, liderul socialiştilor europeni.

Foarte bine a procedat Băsescu cu asigurarea asta! Nici nu vă daţi seama ce bine o să-i prindă! Păi, numai gândiţi-vă câte pericole implică viaţa d