În ultima dvs. carte, De ce este România altfel?, demontaţi calm şi relaxat o întreagă mitologie legată de istoria noastră, o mitologie pe care o ştim de acasă, pe urmă de la şcoală. Şi, în loc să fiţi contestat pentru dezvrăjirea asta, ce să vezi?, la Târgul de carte, România altfel a fost cea mai bine vândută carte. Este un acces de luciditate sau masochism?
Din partea românilor sau a mea?
Din partea românilor!
Cred că şi românii s-au mai învăţat cu interpretări ceva mai îndrăzneţe ale istoriei. În anii ‘90 era teribil, pentru că toţi trecuseră prin şcoala comunistă, mai precis naţional-comunistă, şi tot ce-ai fi spus şi părea că ar aduce atingere gloriei trecute, României unitare, României dintotdeauna, era taxat nu numai cu severitate, ci cu ură, pur şi simplu. Au trecut totuşi 20 de ani şi românii au devenit măcar conştienţi de toate insuficienţele României. Iar insuficienţele României nu poţi să le reduci la responsabilitatea guvernului în funcţiune şi la responsabilitatea guvernului imediat anterior, cu „greaua moştenire“, cum se spune. Sigur că responsabilităţile astea există, nu putem să punem totul pe seama istoriei. Dar, în acelaşi timp, o responsabilitate mai mare, mai generală este a istoriei. Asta am căutat să arăt în carte, fără să ocolesc responsabilităţile actuale, şi ale liderilor politici, şi ale fiecărui român în parte. Avem totuşi o moştenire istorică peste care nu se poate trece atât de uşor şi cred că moştenirea aceasta istorică şi-o fi având şi pagini de glorie, dar poartă mai ales marca unei întârzieri istorice şi a unei evoluţii incomplete spre civilizaţia occidentală.
Aşadar, credeţi că este vorba de un acces de luciditate de data asta.
Dacă e vorba de luciditatea românilor, a celor care mi-au citit cartea şi au fost de acord cu ce am scris, ţin să vă spun că cei 2.000 de români care au cumpărat-o la Târg sunt
