Spiritul Crăciunului începe să îşi facă simţită prezenţa. Colindele se aud în casele oamenilor, în şcoli, în magazine, pe străzi, ornamentele luminoase se înmulţesc de la zi la zi, zăpada abundentă sporeşte farmecul.

Serbările şcolare fac copiii să vibreze. Ele trebuie tratate ca evenimente importante de la învăţarea rolului până la realizarea costumului. Aceste manifestări au o mare încărcătură emoţională atât pentru copii cât şi pentru părinţi.

Cu o săptămână înainte de Crăciun treburile se aglomerează. Sunt multe lucruri de făcut, dar acestea nu trebuie să ne facă să uitam să implicăm copiii în toate activităţile care ţin de specificul sărbătorilor de iarnă.

Potrivit vârstei lor, copiii pot trăi activ toate pregătirile de la curăţenie, la ornat sau gătit.

Bineînţeles că multe lucruri le facem mai uşor şi mai repede singuri decât cu “ajutor”, dar zâmbetul şi fericirea copilului, încrederea şi mândria lui, răsplătesc munca noastră în plus.

Cu siguranţă ia mai mult timp o prăjitură, dacă aluatul este frământat de copil, şi ... excesul de faină cere mamei o muncă suplimentară. E mai dificil să aştepţi copilul să pună globuri în brad, decât să-l împodobeşti repede, e mai uşor să aşezi în casă ornamente cumpărate decât să-ţi rezervi câteva ore să confecţionezi împreuna cu copilul câteva ghirlande, steluţe sau orice altceva ...

Şi ce dacă steluţa va fi strâmba sau fără un colţ? Copilul va spune mândru: “am făcut-o împreună cu mama”; Şi ce dacă bradul nu va fi ornat simetric? Copilul va spune cu bucurie: “l-am împodobit eu”; Şi ce dacă prăjitura are mai multă frişcă pe o parte? Copilul va explica tuturor: “e făcută de mine” ...

Relaţia părinte-copil are de câştigat dacă toate aceste “treburi” se desfăşoară într-o atmosferă caldă, calmă, optimistă.

Copilul poate fi sensibilizat şi prin implicarea lui în realizarea felicitărilor