Continuam prezentarea inceputa luni, privind situatia sociala si juridica degradanta la care erau expuse femeile, lipsite de drepturi pana in secolul al XIX-lea, iar uneori chiar si in secolul XX.

Din acest punct de vedere, eseista franceza Simone de Beauvoir scria in secolul XX ca, in trecut, "femeile nu treceau niciodata mai departe de pretext".

Multe secole la rand, fetele erau casatorite fara consultarea lor, numai in baza acordului parintilor, iar divortul se putea pronunta de asemenea numai in baza cererii sotului, fara chestionarea celei in cauza.

Oricat de ciudate ni se par aceste reglementari, ele au fost practicate cu toata consecventa de predecesorii nostri, care erau convinsi ca societatea este facuta sa fie condusa si dominata numai de barbati, asa cum se exemplifica si in cele de mai jos.

Divortul unilateral

La inceputul secolului al XIX-lea, orice barbat putea sa divorteze de sotia sa pe motiv de infidelitate, care insa nu era aplicabil si in cazul barbatului, pe care sotia nu-l putea abandona daca o insela, arata Listverse..

Abia in anul 1853, o lege britanica a reglementat dreptul femeii de a divorta, dar pentru alte motive decat infidelitatea. Erau aratate explicit: cruzimea, incestul, abandonul si bigamia.

Dar, atentie, bigamia nu inseamna nici astazi o simpla aventura. Bigamia este numai o casatorie in toata regula, inregistrata cu o a doua persoana in actele de stare civila, fara divortul prealabil de prima sotie.

In oricare din cazuri, desi sotul apare, evident, ca vinovat, tot lui ii revine atat intreaga avere a sotiilor, cat si custodia tuturor copiilor - oricat de multi ar fi ei. Motivatia este simpla: fosta sotie saracita nu mai avea mijloace de intretinere.

Legile succesorale

Tot in Marea Britanie, pana in anul 1925, succeso