Campania electorală care tocmai s-a încheiat ne-a arătat faptul că în politica românească de acum poate fi vorba de orice. Doar de echilibru nu. Adversităţile politice au fost transformate în duşmănii iremediabile.

România a fost din nou împărţită în coaliţii ale urii: cei care îl sprijină pe Traian Băsescu şi cei care sunt împotriva lui, ungurii şi cei care sunt împotriva lor, pro-occidentalii şi pro-ruşii. Lista faliilor create în societatea românească este cu mult mai lungă. Deocamdată., nu există nici un proiect politic care să îi unească din nou pe români. Şi nici nu există vreun actor politic în măsură să facă acest lucru. Aşa că evidenţa se impune încă o dată.

Casa Regală este singura care poate juca un rol ponderator şi unul unificator în acelaşi timp în societatea românească. Un rege sau o regină care să stea deasupra zvârcolelilor politice şi care să garanteze pentru partenerii României că ţara noastră îşi va respecta angajamentele asumate ar reprezenta o soluţie excelentă. Sau, altfel spus, pentru fanii USL, un rege ar fi preferabil unui preşedinte precum Traian Băsescu, iar pentru suporterii PDL un monarh ar fi infinit mai bun decât Crin Antonescu. Nu vreau să spun că monarhia este soluţia ­perfectă. Însă este cea mai convenabilă.

Campania electorală care tocmai s-a încheiat ne-a arătat faptul că în politica românească de acum poate fi vorba de orice. Doar de echilibru nu. Adversităţile politice au fost transformate în duşmănii iremediabile.

România a fost din nou împărţită în coaliţii ale urii: cei care îl sprijină pe Traian Băsescu şi cei care sunt împotriva lui, ungurii şi cei care sunt împotriva lor, pro-occidentalii şi pro-ruşii. Lista faliilor create în societatea românească este cu mult mai lungă. Deocamdată., nu există nici un proiect politic care să îi unească din nou pe români. Şi nici nu există vreun actor politic în mă