Personalitate incontestabilă a vieţii artistice, caracaleanul Marius Bunescu s-a remarcat atât ca pictor şi grafician cât şi în plan administrativ, fiind fondator şi director al mai multor muzee.
„Ca şi muzicienii pe coarde, pictorii cântă pe paletă descoperind armonii infinite din care pot apoi să redea într-un portret ceva din vastitatea sufletului omenesc”, era de părere Marius Bunescu, care avea să se nască la Caracal în anul 1881 şi urma să devină unul dintre cei mai importanţi artişti plastici ai României. Cu atât mai lăudabil este nivelul la care a ajuns caracaleanul cu cât, potrivit documentelor şi mărturiilor celor care l-au cunoscut, acesta şi-a petrecut primele două decenii din viaţă fără a avea un contact efectiv cu pictura, încercând în schimb mai multe meserii, de la contabil la desenator tehnic.
„Pictorul Marius Bunescu s-a născut la 15 mai 1881 la Caracal. Tatăl său era meşteşugarul Ioniţă Bunea. Primele încercări de desen le face în primele clase de şcoală, desenele fiind într-un tuş «original», confecţionat din boabe de boz zdrobite. La 12 ani, din cauza lipsurilor materiale, copilul îşi întrerupe studiile, pe care le urma la Liceul «Ioniţă Asan», lucrând ca funcţionar”, notează Constanţa Călinescu în lucrarea „Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura românească”.
Debutează ca pictor la 30 de ani
Primele lecţii de pictură şi desen le primeşte la Constanţa, între 1904 şi 1906, de la Dimitrie Hârlescu. Acesta îl îndrumă către aprofundarea studiilor în Germania, unde se va înscrie, în 1906, la cursurile Academiei Regale din Munchen, asemenea tuturor celor care reprezentau promisiuni pentru arta românească: Luchian, Petraşcu, Pallady, Iser, Băncilă, Tonitza, Mutzner, Cecilia Cuţescu. Aici îl cunoaşte pe Hermann Groeber, cu care va studia pictura şi în atelierul căruia îţi va desăvârşi formaţia. Asimilează