Fiind încă de astă primăvară era clar că USL va câştiga alegerile, premierul Ponta a avut la dispoziţie 7-8 luni ca să gândească şi regândească structura unui Cabinet solid şi în acord cu realităţile economice şi sociale, ba chiar şi să aibă în bună măsură, undeva, în portofel, lista de ministeriabili. Derularea evenimentelor, mai ales după scrutin, nu te lasă să crezi că a şi avut aceste preocupări, blocându-şi timpul aproape excesiv cu campania electorală, cu caraghioasa dispută cu showman-ul de la OTV pentru graţiile gorjenilor, sau cu hărţuielile dinspre Cotroceni. Aşa se face că structura Guvernului s-a tot schimbat de la o zi la alta, iar posibilii titulari ai ministerelor au fost mereu alţii, dezvăluind şi luptele intestine din Uniune pentru posturi-cheie sau răsplăţi datorate unor protejaţi ai baronilor locali.

Până în ultima clipă, s-au făcut şi desfăcut ministere, s-au repartizat ori retras portofolii. Rezultând o alcătuire parcă pripită, ca o ţuică la botul calului, vizavi de care nu poţi să nu ai reţineri. Sunt ministere care se dublează, ministere create ad hoc, sub şubredul motiv de a corespunde comisariatelor UE, deşi ar fi fost suficiente departamente specializate, funcţii alocate parcă aleatoriu, dar de fapt ascunzând preferinţe subiective. Există nominalizări ce stârnesc îndreptăţite şi serioase semne de întrebare.

Desigur, e treaba premierului cum şi-a gândit echipa, dacă într-adevăr vrea să-şi ducă mandatul până la capăt, având lângă el numai profesionişi şi politicieni versaţi şi corecţi, iar nu şi unii nerecomandaţi de un cv solid. Dar nu poţi să nu te întrebi cum de Ecaterina Andronescu n-a mai fost peste noapte compatibilă cu funcţia. Sau cum de Corneliu Dobriţoi, un om cu o carieră beton, militar încă din liceu, cu grade câştigate pe merit, nu la apelul bocancilor, respectat de Armată, nu mai e corespunzător ca titular al MApN