De aici se aprovizionează cu sânge şi produse din sânge toate spitalele judeţului, se livrează în judeţele vecine şi chiar şi către spitalele universitare, însă condiţiile de lucru de la Centrul de Transfuzie Sanguină Slatina, propus să devină bancă de sânge, sunt cele de acum 30 de ani.
Aici se derulează, în preajma fiecărei sărbători mari, programul care poate fi numit, fără greşeală, „Sânge contra hrană”. Foarte rare au fost perioadele în care Centrul de Transfuzie Sanguină Slatina să nu poată livra sânge, plasmă, concentrat eritrocitar etc., în spitalele din judeţ, dar şi în ţară. Cantitatea de sânge recoltată, raportat la populaţia judeţului, face ca centrul din Slatina să se situeze în primele opt locuri, din 41, nu demult fiind făcută propunerea de a se transforma centrul în bancă de sânge. Dacă, însă, nu s-ar spune toate acestea, intrând doar în centru şi aruncând o privire de simplu vizitator, cu greu poţi trece cu vederea linoleumul de care te impiedici, frigiderele din care curge rugina, balanţele vechi cu care se cântăresc pungile de sânge, echilibrate empiric, mesele de lucru deteriorate... Vara, sângele este protejat de razele directe ale soarelui cu hârtie aplicată pe geamuri. Se aşteaptă zeci de minute pentru a pune pungile în agitator sau în centrifugă, în timp ce pe hol zace un aparat bun, funcţional, primit printr-un program Phare şi folosit doar o lună, după care a trebuit scos din funcţiune, pentru că există un litigiu (programul presupunea livrarea de aparatură nouă, în timp ce acesta s-a constatat că era la mâna a doua).
„Nu putem să supravieţuim numai cu donare de sânge, ne trebuie şi bază materială”
Donatorii îşi aşteaptă rândul chiar şi cu orele. Există doar două paturi de donare, iar încăperea în care se recoltează este singura căreia i s-a schimbat tocăria. În tot restul clădirii vântul îşi face de cap în zilel