La câteva ore după ce a servit ultima masă, Iisus a fost răstignit şi, potrivit unei legende, sângele său ar fi fost strâns de Sfântul Iosif într-o cupă. Nu o cupă oarecare, ci cea din care a băut Mântuitorul la ultima Sa cină.

Această idee se regăseşte într-un poem semnat de Robert de Boron, în ultima parte a secolului al XII-lea, începutul secolului al XIII-lea. Cu voia lui Pilat, negustorul Iosif din Arimatea, un negustor bogat, împreună cu Sfântul Nicodim au luat trupul lui Iisus de pe cruce şi l-au îngropat, după orânduirea iudee, după ce au uns corpul cu smirnă şi aloe şi l-au înfăşurat în giulgiu. Aflând această veste, evreii l-au aruncat în închisoare pe Iosif.

Aici, Mântuitorul i-a apărut sfântului, vorbindu-i despre învierea Sa. Ucenic secret al lui Iisus, Iosif din Arimatea a fost eliberat din închisoare şi alungat din Ierusalim. El a străbătut lumea vorbindu-le oamenilor despre Mântuitor şi despre miracolele sale. Potrivit unor legende, Iosif ar fi dus cu el în Britania cupa cu sângele lui Iisus. Un erou de la curtea regelui Arthur a găsit Graalul, iar legenda continuă... Săpături misterioase. Unde sunt osemintele Mona Lisei?

Își schimbă forma

Denumirea cupei folosite la acest ritual, perpetuat până azi în cultele creştine ortodox şi catolic, a ajuns să fie cunoscută în tradiţia creştină occidentală, care a asimilat mai multe mituri precreştine drept Sfântul Graal. Denumirea sa de Saint- Graal (sau, în forma specifică limbii franceze vechi şi occitanei – „San-Graal”) provine de la o epenteză (introducere a unui sunet nou într-un cuvânt) uzitată frecvent de ezoterişti şi anume: San-Graal – Sang Raal – Sang Real (în traducere din franceza veche „Sânge Regal”), adică „Sfântul Sânge al Mântuitorului”.

De-a lungul timpului, în jurul Sfântului Graal s-au țesut o mulțime de povești. Se spune că este un vas care deține puteri miraculoas