Motto: „Deocamdată-i vifor. Năprasnica-i vâltoare, Cântând ca mii de dascăli, Se tânguie haihui!” (Serghei Esenin, „Răspuns”)

Ştiţi cum va arăta parlamentul rezultat din recentele alegeri care, culmea, n-au fost fraudate aşa cum se temea cel din capul statului? Ei bine, aflaţi că va fi asemenea salamului de pui de pe vremuri, vândut de nişte hâtri la cei neîncrezători, avizi de certitudini, până au fost asiguraţi că nu-i chiar numai pui, e jumi-juma, un pui şi-un cal, un cal şi-un pui şi tot aşa… Păi, ca s-o spunem pe dreptate, parlamentul care se va întruni, când se va întruni, va semăna cu acel salam din epoca de aur, dar proporţia între cele două componente va fi şi mai drastic în favoarea uneia: un elefant USL şi un şoricel, nici măcar şobolan, ARD-ist. Cu toate că şoriceii sunt veniţi de pe locurile II şi III, adică sunt redistribuiţi (erau distribuiţi în altă parte!), fără colegii şi fără scaune, prima grijă a ultramajoritarilor ar fi să-i sterilizeze, să nu se înmulţească necontrolat şi să ajungă să roadă urechile elefanţilor. De cum s-a anunţat rezultatul alegerilor, arediştii arătau ca ieşiţi dintr-un cataclism, şifonaţi, mototoliţi, tăvăliţi, dar şi-au făcut curaj să dea cu gura pe la televizor, să dea vina unii pe alţii, să arate în ograda celorlalţi, pe capul cărora vor cădea toate necazurile, ei fiind scăpaţi (speră că vor fi regretaţi) de povara guvernării pe timpuri neprielnice. Aşa de grea a fost povara înfrângerii în alegeri că domnul guvernator de la Cotroceni, plecat să se întâlnească şi să se întreţină cu lumea bună, nu s-a putut bucura de Nobelul primit în comun cu U.E., la care şi-a adus o apreciabilă contribuţie, îndoindu-şi coloana de numărate ori. Supărarea îi era dată şi de refuzul Angelei Merkel, dar şi al Departamentului de Stat al SUA, de a vota pentru el, care nici măcar n-au mai vrut să infirme rezultatul votului popular. Ac