Situaţii şi momente spectaculoase trec uneori neobservate, cum este, de pildă, acesta în care Victor Ponta l-a făcut K.O pe „gladiatorul” Traian Băsescu. Pentru a înţelege mai bine, să luăm spre analiză evenimentele din ultimele trei luni. Uniunea Europeană, în frunte cu Barroso, îşi exprima făţiş susţinerea faţă de Traian Băsescu. Încălcând orice norme de politică externă şi cutume ale diplomaţiei, America, prin ambasadorul Mark H. Gitenstein, a transmis mesaje imperative, chiar ultimatumuri României. Toate se întâmplau în perioada în care majoritatea hotărâse suspendarea preşedintelui. Funcţionalitatea, esenţa, principiul fundamental al democraţiei îl reprezintă majoritatea. În cazul nostru, majoritatea decisese ceva. Ignorând această stare de fapt, aproape violentând fiziologia democraţiei, europenii şi americanii l-au impus pe Băsescu. România se afla într-o situaţie similară cu cea în care popoarele cuceritoare, în urma războaielor, îşi puneau vasalii să conducă teritoriile ocupate. Mai mereu se întrebau analiştii de ce populaţia nu reacţionează. Răspunsul s-ar putea găsi tocmai în ineditul acestei situaţii: românii deveniseră inerţi din cauza perplexităţii pe care o trăiau, erau resemnaţi, nedumeriţi, se simţeau ca şi când ar fi pierdut un război la care nu participaseră. Organic simţeau că au pierdut, însă nu pricepeau când şi, mai ales, cum. Erau îndeplinite toate condiţiile de a acţiona şi a reacţiona instinctiv, însă pentru ca fenomenul să aibă loc, ar fi trebuit să existe o elită morală, ori România de azi nu mai are, biologic vorbind, asemenea oameni. Comunismul a distrus genetic, odată cu dispariţia lui Ţuţea şi a lui Coposu, plămada necesară naşterii valorilor morale la un popor. Vezi cazul Liiceanu, Pleşu, care pe lângă faptul că sunt nişte plagiatori, filosofi fără operă, tot timpul au încercat să se strecoare pe lângă cineva, ultima dată pe lâng