Sumele destinate Sănătăţii în 2012, adică aproximativ 5,5 miliarde euro, s-au terminat în septembrie. Pentru 2013, guvernanţii spun că bugetul alocat Ministerului Sănătăţii va fi întocmit cu mai multă grijă, pentru ca situaţia din acest an să nu se repete. Calculele făcute de Income Magazine arată că pentru reformarea reală a sistemului ar fi nevoie de un effort mixt, public-privat, ce s-ar traduce în minim 10 miliarde de euro alocate acestui sector doar pentru un an.
Aceasta este cifra reală care ar trebui să se afle pe buzele guvernanților, indiferent de culoarea politică. O astfel de investiţie va fi, însă, imposibil de realizat, din următorul motiv: pentru eficientizarea sistemului e nevoie de asumarea la nivel politic a unui pachet de măsuri prin care sectorul public şi cel privat să repună în funcţiune acest „organism” aflat în comă. Asta înseamnă renunţarea la contractele preferenţiale, transparentizarea cheltuielilor publice şi, mai ales, implicarea managementului privat. După ce în ultimii ani s-a vorbit masiv despre reforma Sănătăţii, se pare că orice demers este acum abandonat. Şi totuşi, există speranţă...
Un scenariu cunoscut
Din 1990 și până în 2012, la cârma Sănătății s-au perindat 22 de miniștri. Cam unul pentru fiecare an. Tributari liniilor trasate de partidele din care proveneau, aceștia au luat măsuri mai mult sau mai puțin inspirate, ce ar fi trebuit să confere acestui sistem bazele necesare pentru a evolua și a servi unui singur interes: cel al pacientului.
Niciunul nu a avut, însă, puterea politică necesară pentru a reforma un sector critic pentru orice stat modern. De asemenea, foarte mulţi au ştiut încă de la preluarea mandatului că sumele alocate de la buget vor fi insuficiente pentru funcţionarea în parametri minimi. Unii au avut decenţa de a recunoaşte că banii primiţi nu vor
