O traditie care se pierde în negura timpului îi face pe gospodarii din

zona Romanului, si nu numai, ca pe data de 20 decembrie, în „ziua de Ignat“, să purceadă la tăiatul porcului, animal care, astfel, sfîrseste prin a deveni cîrnati, slană, caltabosi sau apetisanta „tobă“, pentru a umple masa cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Această sărbătoare, marcată în calendarul crestin-ortodox ca fiind drept Înainteprăznuirea Nasterii Domnului, îl are în centru pe Sfîntul Mucenic Ignatie Teoforul, de unde si numele devenit atît de popular. Cu toate că este respectată „ca la carte“, semnificatia sărbătorii în care „rîmătorii“ sînt răpusi pe capete este mai putin cunoscută. Cert este faptul că, indiferent de zonă, cu cîteva zile înainte de Marele Praznic al Nasterii Mîntuitorului, rar se-ntîmplă să fie gospodărie unde guitatul nefericitelor animale să nu străbată eterul. Dincolo de pragmatismul acestei sărbători, Sfînta traditie spune că 20 decembrie este ziua în care Sfîntul Ignatie Teoforul, care a fost un înfocat mărturisitor al lui Hristos, si-a jerfit viata pentru răspîndirea crestinismului. Din unele relatări lăsate mărturie de contemporanii Lui se stie că Sfîntul i-a cunoscut pe Sfintii Apostoli si chiar a fost hirotonisit de Sfîntul Apostol Petru drept al doilea episcop al Antiohiei. Tot atunci, Sfîntul a primit si al doilea nume, Teoforul, care înseamnă „cel care l-a cîntat pe Dumnezeu“. După moartea Sa, conform aceleiasi traditii, ucenicii i-au tăiat inima în bucăti, iar pe fiecare fragment a fost scris, cu litere de aur, numele lui Hristos. Se mai spune că Sfîntul a sfîrsit tragic, sfîsiat de fiare într-o arenă din Roma, în timpul domniei împăratului Traian, cam pe la anul 107, iar rămăsitele Sale au fost depuse într-o biserică din Antiohia, care-i poartă numele. O traditie care se pierde în negura timpului îi face pe gospodarii din

zona Romanului, si nu nu