Când vine vorba de stări, decizii şi comportament, creierul nu e singurul care acţionează. O zi proastă se cunoaşte, de obicei, încă de dimineaţă, iar când suntem stresaţi creierul ne încurajează să mănâncăm. Ceea ce nu ştiu mulţi dintre noi este că aceste acţiuni nu sunt determinte de creierul pe care-l ştim noi, ci de un al doilea creier.

Corpul nostru are un sistem nervos complex separat, care a fost supranumit „celălalt creier“. El este alcătuit din aproximativ 500 de milioane de neuroni şi este vinovat pentru pofta de ciocolată şi prăjituri pe care o avem atunci când suntem stresaţi, scrie „New Scientist“.

Aflat în peretele intestinal, sistemul nervos enteric (SNE) deţine controlul asupra digestiei. Acum se pare că are un rol foarte important şi în ceea ce priveşte confortul nostru fizic şi mental. Acesta funcţionează atât independent, cât şi împreună cu creierul şi ne ajută să identificăm ameninţările şi reacţiile la acestea.

Pe lângă rolul de a controla amestecul alimentelor din stomac şi de a coordona contracţiile muşchilor, SNE menţine ambientul biochimic în diferitele părţi ale intestinelor, menţinând pH-ul corect şi compoziţia chimică necesară pentru ca enzimele digestive să îşi îndeplinească funcţia.

Dar mai e un motiv pentru care SNE are nevoie de un număr atât de mare de neuroni: mâncatul este plin de riscuri. La fel ca şi în cazul pielii, intestinul trebuie să oprească pătrunderea în organism a potenţialilor invadatori precum bacteriile şi viruşii. Dacă agenţii patogeni ajung, totuşi, în organism, celulele imune din intestin secretă substanţe inflamatorii, care sunt detectate de către neuronii din sistemul nervos enteric. Astfel, creierul din intestin fie provoacă diaree, fie transmite semnale creierului principal, pentru a provoca stări de vomă.

De sute de ani, oamenii sunt convinţi că stomacul inter