În neatenţia generală, un tribunal din România s-a pronunţat în procesul Eterna şi fascinanta Românie, dînd dreptate, contra reclamanţilor SGG şi BCR, moştenitorul Băncii de Stat Bancorex, inculpaţilor Viorel Hrebenciuc, Mihai Unghianu (decedat) şi Dan Fruntelată, cărora li se cerea să restituie sponsorizarea Bancorex de 5,79 milioane de dolari (mai bine decît un credit- nici o obligaţie!) din care s-au editat în 1996, pe lîngă materiale electorale, albumul foto despre România, denumit "Eterna şi Fascinanta Românie", care urma să fie distribuit în 144 ţări cu scopul atragerii investitorilor străini (dar din 97.000 exemplare nu au fost livrate decât 4.200). Lăsînd la o parte faptul că au căzut acuzaţii precum cea a spălării de bani, abuz în serviciu şi luare de mită, şi că a rămas deci că România e eternă şi fascinantă, inclusiv prin judecătorii ei, îmi pernit să remarc, în lipsa unui comentator mai avizat în cele juridice (sau a totalului dezinteres al acestora pentru asemenea subiecte), că pentru fapte similare, petrecute aproape zece ani mai tîrziu, Adrian Năstase ajungea la Jilava (Trofeul calităţii). Ce s-a întîmplat în aceşti zece ani? Un singur lucru: sub presiunea UE a fost adoptată legislaţie mult mai performantă în materie de spălare de bani, mită, finanţarea campaniilor: chiar sub guvernul lui Adrian Năstase. Puţinul progres constă în aceea că azi asemenea scheme au devenit mult mai dificile şi mai riscante: de justiţie e greu de vorbit.

A progresa prin intervenţie dinafară este oricum, numai excepţional nu. Cele 89 de ţări care fac obiectul meu de studiu în programul de cercetare ANTICORRP (ţări libere şi parţial libere dar care sînt foarte corupte) au avut toate parte de ceva intervenţie străină în ultimii 150 de ani. Simpla idee de modernizare, care încă nu le-a ieşit, însemna de fapt occidentalizare, cu alte cuvinte, copierea Occidentului, tre