Structura guvernului Ponta arată cu claritate tipul de putere feudală care se va instaura în România în următorii ani.

Avem un preşedinte slab, complet izolat la Palatul Cotroceni, un premier vulnerabil, dependent de aliaţii săi şi de baronii locali, şi o multitudine de feude – ministere, companii naţionale, structuri locale – unde fiecare satrap va jefui în voie.

Sub presiunea alianţei Voiculescu- Antonescu, premierul Ponta a fost nevoit să scoată UDMR de la împărţeală şi să inventeze ministere noi, unele complet aberante, pentru a hrăni cât mai multe guri. De exemplu, va fi interesant de urmărit ce blocaje va genera ruperea Finanţelor în două – Buget şi Finanţe – cu ANAF-ul sub control liberal şi bugetul în zona PSD. Ponta a fost nevoit să cedeze şi ministerul Apărării, pe care-l dorea pentru Gabriel Oprea.

Probabil nu va reuşi nici să transfere controlul asupra banilor europeni de la diferite ministere „de linie” – Transporturi, Economie, Mediu, etc – către ministerul Fondurilor Europene, condus de apropiatul său, Eugen Teodorovici. În sfârşit, potenţialul competitor al premierului, Liviu Dragnea, devine un fel de baron al baronilor, prin cumularea responsabilităţilor din zona administraţiei locale cu controlul asupra fondurilor locale. Doi centri de putere vor contesta, în viitorul apropiat, autoritatea lui Ponta: Dan Voiculescu (cu tot cu protejatul său, Crin Antonescu), acum cu acces masiv la resurse bugetare, care vor alimenta cvasi-monopolul său mediatic, şi Liviu Dragnea, care are capacitatea de a-i mitui pe baronii partidului şi de a-i mobiliza în sprijinul său.

Nu-mi dau seama care sunt ambiţiile pe termen lung ale lui Voiculescu şi Dragnea, dar principalul joc care se desfăşoară pe termen scurt are obiectivul de a-l împiedica pe Ponta să acumuleze prea multă putere şi să devină Năstase al II-lea. Obiectivul pare să fi fost atins, efec