Alegerile parlamentare au trecut fără emoţii. Avem 13 parlamentari, chiar 14, dacă îl punem la socoteală şi pe cel de la ucraineni. O echipă eterogenă, incoloră, inodoră pe anumite colegii, dar cu câţiva dintre parlamentari cu potenţial de a face şi bine.
De Baia Mare numai de bine. Florin va avea de tras căruţa şi e bine că a venit şi Cici, toboşarul, cum îl poreclesc unii, un tip care poate face! Cel mai multe mă bucur pentru Călin. După atâţia ani în care a mâncat administraţie pe pâine, era timpul să treacă la nivelul următor. Sigur, unii au şi început să îl bârfească, că va merge pentru rugby şi altele. Măcar el a făcut ceva, are în urmă rezultate ce fac cinste Maramureşului. Şi vom mai vedea.
Mă bucur pentru Sorin şi Ghiţă, oameni de ispravă, care ar fi voci puternice, încăpăţinate. Mă bucur pentru Neli şi pentru domnul Boniş, probabil cel mai echilibrat maghiar-român dintre cei de la UDMR.
La festivitatea de înmânare a mandatelor de parlamentar am avut şi o întâlnire amuzantă.
Undeva în holul mare al Palatului Administrativ, m-am întâlnit cu Nuţu Fonta. Era tras de colegi din presă să dea un scurt interviu. Nu a spus nimic, probabil nu mă mai cunoaşte.
În urmă cu vreo 14 ani, eram la Ziua atunci, am scris o serie de materiale legate de mafia lemnului şi nu numai, din Borşa. Au fost multe subiecte şi interesante. După un astfel de material, într-una din zile am primit un telefon de la Nuţu Fonta, unul din locatarii parcării mari din Borşa. Altfel spus, locul în care se strângeau cei care făceau legea acolo. Mai ţineţi minte poveştile cu Andreica şi CO, ce vremuri!
Şi Fonta mi-a spus pe o voce joasă, de parcă eram ilegalişti, să vin în Borşa să îmi explice el cum este cu democraţia, la modul teoretic, dar mai ales practic. Nu l-am cunoscut până acum. Când i-am văzut faţa, am ştiut că e el. De! Ciudate sunt drumurile pe ca
