În 2009 când Israelul bombarda şcolile din Gaza cu proiectile cu fosfor, naţiunea aleasă a avut un singur răspuns în faţa opiniei publice oripilate de ororile războiului: „Ăsta-i războiul, militarii mai greşesc ţinta”. Un fel de ,,iarna nu-i ca vara”, spus în batjocura pe care le-o permite s-o prezinte mapamondului sprijinul necondiţionat arătat de licuriciul cel mare, SUA. Ţara celor liberi, casa celor viteji. Asta n-o spun eu, că m-ar bate Dumnezeu să rostesc astfel de inepţii despre o naţiune ce a degenerat mintal sub asaltul mass-media, ci imnul lor naţional de care v-aţi săturat de pe vremea când urmăreaţi la video filmele cu Chuck Norris. Atât de deosebiţi că nu trece un an fără un eveniment de genul petrecut săptămâna trecută la şcoala din liniştitul orăşel Newtown, unde un adolescent nebun a executat cu sânge rece 26 persoane, din care 20 copii.
Unii pun sângerosul atac pe seama piticilor din capul tânărului ucigaş, alţii pe nebunia industrializată care ne prezintă violenţă pe pâine ori de câte ori deschidem un terminal conectat la mass-media. Teoria conspiraţiei a explodat şi-l prezintă pe atacator un nevinovat prins într-un program de spălare a creierului, al cărui scop final este să-i lase pe americani fără arme şi, implicit, fără apărare faţă de dictatura pe care Obama şi ai lui vor să le-o implementeze sub pretextul aşa zisei lupte împotriva terorismului. O luptă ce-a pălit odată cu plecarea în lumea de dincolo a domnului Ben Laden, iar acum caută cu disperare alţi adversari. Unii fără turban şi bărboaie, dar înarmaţi ca-n Matrix cu puşcoaie cumpărate pe bază de buletin, gata să tragă în populaţia inocentă.
„Inamicul e printre noi” urlă cu obstinaţie presa americană, cerând cetăţenilor să fie atenţi la comportamentul apropiaţilor şi să-i toarne cu prima ocazie. De parcă n-ar trăi într-o ţară ipocrită în care cei care beau un păhărel în
