Premierul Victor Ponta mi-a reprosat, in mod public, faptul ca am prezentat acordul pe care l-a semnat in ceas de noapte cu Traian Basescu, inscris asupra caruia m-am pronuntat numindu-l fie “pact al diavolului”, fie “infamul document”. Nu are dreptate. In primul rand a gresit atunci cand a considerat ca a avut loc o intalnire informala, pentru ca nu exista intalnire informala finalizata printr-un acord care, pana la urma, ii afecteaza, intr-un sens sau altul, pe toti cetatenii. In al doilea rand, pentru ca nu poate fi minimalizata importanta acestuia. El va produce importante efecte politice. Iar Ponta a minimalizat inscrisul, atunci cand s-a aflat de existenta lui. Si, in al treilea rand, fiindca Ponta recunoaste, sub semnatura, ca USL ar fi atentat la principii si institutii fundamentale ale statului.
Cum este posibil ca primul-ministru, care este si copresedinte USL, sa se angajeze in ceea ce priveste orientarea strategica a Romaniei in raport cu NATO, UE si parteneriatul cu SUA ca si cand, pana acum, USL ar fi negat aceste valori? Sau independenta Justitiei si respectarea statului de drept? Sau restabilirea “functionalitatii institutiilor afectate”, ca si cand Guvernul Ponta 1 si USL ar fi savarsit un atentat impotriva acestora? Sau sa se angajeze la transparenta in ceea ce priveste numirea sefilor marilor parchete, ca si cand, pana acum, procedura nu ar fi fost transparenta?
Dupa aceasta succinta exprimare a unei opinii pertinente de analist politic, dar pe care pot sa o formulez si in calitate de partener USL al domnului Ponta, imi permit, in cele ce urmeaza, sa fiu ceva mai precis. Urmeaza, deci, o analiza pe puncte.
1. Prin Pact, contrar Constitutiei, Presedintele si Guvernul sunt definiti ca doua laturi ale Executivului. In consecinta, mediatorul face parte dintre cei intre care mediaza.
3. Pactul limiteaza libertatea de expresie, i
