Întrebare: Orice organizaţie responsabilă, înainte de încheierea unui mandat, pregăteşte strategia pentru perioada următoare. Aşa se întâmplă şi cu Uniunea Europeană?
Răspuns: Este adevărat. Începând cu familia, şi aceasta se gândeşte la ce doreşte să facă în următorii ani, darmite o instituţie ca Uniunea Europeană. Dorinţele sunt necesar de susţinut, într-o societate laicizată de resurse financiare, spus cu alte cuvinte, de un buget. Anul viitor se încheie pentru Uniunea Europeană un ciclu de 7 ani. Deci, tema pentru perioada următoare o reprezintă bugetul Uniunii pentru 2014 – 2020.
Î.: Care sunt problemele noi cu care se confruntă liderii europeni în comparaţie cu anii din mijlocul acestui deceniu, când s-a construit bugetul actual, 2007 – 2013?
R.: Sunt perioade total diferite. Anii anteriori lui 2007 erau ani euforici. Uniunea Europeană se extindea, în două trepte, ajungând la 27 de state. Economia mondială, per ansamblu, deci şi cea europeană “duduia”, conform unei expresii celebre autohtone. Dar a venit duşul rece al crizei financiare şi cu consecinţe devastatoare în economie.
Î.: La ce a condus, din punct de vedere strategic, această situaţie?
R.: Dacă până în 2008 visam la dezvoltare, în prezent discutăm despre supravieţuire.
Î.: Cum se manifestă această situaţie în construcţia bugetară ?
R.: Uniunea Europeană venea cu filosofia dorinţei de ridicare a tuturor ţărilor din U.E. la un standard comun, similar ţărilor cu o economie “model” prin ritm de creştere, siguranţă socială, standard de viaţă, pentru care trebuiau investiţi bani mulţi, foarte mulţi. Acestea sunt fondurile de coeziune. Noile ţări care au aderat se angajau, în urma unor negocieri, să folosească aceste sume pentru dezvoltarea unor sectoare şi domenii care erau considerate a fi modernizate.
Î.: Unde este problema? Î
