Titlul poate părea ciudat având în vedere că la Dinamo, în această perioadă, nimic nu pare a merge. Chiar aşa, ce să avem de învăţat de la Dinamo? Tocmai acum, când toţi laudă Steaua, echipa aflată în fruntea Ligii, la zece puncte de locul doi şi care a pus o distanţă de 15-20 de puncte faţă de contracandidatele tradiţionale, cu rezultate bune la nivel internaţional şi un joc remarcabil. Ce lecţie avem acum a deprinde de la o echipă de mijlocul clasamentului, fără jucători exponenţiali şi cu prestaţii modeste?
Lecţia lui Dinamo din acest an este una de repliere. Nicio investiţie notabilă în vară, păstrarea unui lot cu salarii mult sub media cluburilor de top, cheltuieli dureros reduse. Este o pildă despre cum poţi sacrifica performanţa pentru a rămâne în viaţă. Altminteri, clubul şi-ar periclita chiar supravieţuirea. Cu datorii către stat de 10-15 milioane euro, Dinamo ar risca să fie scufundată chiar către eşaloanele inferioare.
De la început, probabil, conducerea clubului a ştiut că nu poate ataca primele locuri, că nu va face faţă în competiţia continentală pentru care era calificată, că îşi va dezamăgi suporterii printr-un joc modest şi prin faptul că nu au adus în sezonul de transferuri jucători cu nume.
A fost însă o decizie în care a precumpănit importanţa supravieţuirii faţă de riscul de a ajunge cu bugetul în gard de dragul unei performanţe oricum negarantate. Să ne uităm la Rapid, echipă clasată sub Dinamo şi care a păstrat în lot şi jucători mai bine plătiţi. Cu toate acestea, nici performanţă nu a obţinut şi până la urmă tot a capitulat în insolvenţă, probabilitatea fiind mare să piardă şi echipierii dintre care mulţi şi-au depus memoriile la Ligă pentru a deveni liberi de contract. Supărare mare, în rândul publicului dinamovist, dar exemplele dispariţiei Universităţii Craiova sau a Politehnicii Timişoara ne stau în faţă.
Oricât
