Cercetător în laboratorul de bacteriologie şi biochimie al fostului Institut de Ftiziologie din Bucureşti (actualul Institut de Pneumologie „Marius Nasta“), dr. Eugeniu Păunescu a avut contribuţii importante în studiul tuberculozei; a brevetat trei medicamente cu acţiune terapeutică în infecţii, atât în ţară, cât şi în străinătate. Un articol despre realizările acestuia semnează prof. dr. Florin Mihălţan.

Spitalul Filaret, primul pentru tuberculoză din Bucureşti, creat în 1906, datorită eforturilor susţinute ale profesorului Ioan Cantacuzino şi ale doctorului G. Proca, şi-a continuat activitatea ca o unitate de avangardă în promovarea ideilor progresiste ce priveau organizarea luptei antituberculoase din România şi formarea cadrelor de specialitate, până la al Doilea Război Mondial. Institutul a fost construit lângă vechiul Spital Filaret al Societăţii pentru Profilaxia Tuberculozei, fără însă ca acesta să fie desfiinţat. Din 1949, când a luat fiinţă Institutul de Ftiziologie de atunci, actualmente Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“, şi-a orientat activitatea pe trei paliere, unul fiind cercetarea ştiinţifică, având ca obiectiv principal „stabilirea unei concepţii unitare de luptă contra tuberculozei, elaborarea unor criterii de dezvoltare a reţelei de specialitate, în concordanţă cu principalele aspecte epidemiologice“. Cercetarea aplicată în cadrul Institutului a abordat o gamă largă de preocupări (din punct de vedere experimental, clinic şi organizatoric), atât în ceea ce priveşte lupta antituberculoasă, cât şi legate de ftiziopediatrie, bronhologie, explorări funcţionale, chirurgie toracică şi pneumologie. Una din personalităţile care şi-au desfăşurat întreaga activitate ştiinţifică în Institutul de Ftiziologie a fost dr. Eugeniu Păunescu, care, începând din 1956, a fost cercetător ştiinţific principal în laboratorul de bacteriologie ş