Mi-am înfrânat cu greu tentaţia de a face o scurtă analiză a structurii Guvernului Ponta II, un Executiv care, cu riscul să folosesc un clişeu, va avea o sarcină nu tocmai uşoară pentru a pune ţara asta pe roate ori, tot ce se poate, şi mai rău, pe butuci. Revenind la lucruri ceva mai domestice, remarc cu un oarecare sarcasm verde, pseudo patriotic, că fragmentarea politică a maghiarimii din România a venit odată cu înscrierea în cursa electorală a UCM şi a PPMT (Tokes Laszlo), ultimul preluând de la UDMR o mulţime de parlamentari.

UDMR, chiar dacă, practic, nu se înscrie în rândul partidelor politice, duce o politică duplicitară, de susţinere a lor, a membrilor şi, desigur, de favorizare a comunităţilor maghiare din România. Tocmai de aceea, din păcate pentru ei şi electoratul amintit, în chiar momentul orgasmic ce se consuma între UDMR şi USL, ceva neprevăzut s-a întâmplat. Subit, relaţia dintre cei doi îndrăgostiţi a intrat în impas, astfel că UDMR a fost tras pe dreapta şi mutat din tabăra puterii, în cea a opoziţiei, afectată atât de drastic în urma scrutinului din 9 decembrie. Sincer, lăsând la o parte viaţa desfrânată pe care a dus-o până în prezent, bineînţeles din punct de vedere politic, UDMR îşi merită (o)poziţia. Că a votat alături de PDL o politică nesănătoasă de austeritate cu închideri de şcoli şi spitale, cu reducerea masivă a nivelului de trai şi cu scăderi ale investiţiilor, Uniunea ar cam trebui să suporte consecinţele alături de ARD şi de foştii aliaţi la guvernare. Măsurile amintite au făcut ca voturile candidaţilor UDMR să se subţieze atât de mult, încât doar destinul i-a ajutat încă o dată să treacă pragul electoral pentru a accede în Parlament. Deşi, probabil, mulţi dintre ei nu îşi asumă vreo responsabilitate, am convingerea că este o lecţie pe care maghiarii din Parlament trebuie să o primească.

Ar mai trebui spus că, în cei