În Coreea de Sud, unde au avut loc alegeri prezidenţiale, cîştigătorul este o femeie, Park Geun-Hye, candidata conservatorilor. Este pentru prima dată în istoria acestei ţări că o femeie se vede propulsată în funcţia supremă.

O pagină de istorie extrem de interesantă se scrie acum în Coreea de Sud pentru că numele doamnei Park Geun-Hye are o rezonanţă specială: ea este de fapt fiica unul dictator. Tatăl ei, Park Chung-Hee a domnit cu multă brutalitate în Coreea de Sud timp de 18 ani şi a sfîrşit asasinat în 1979. Chiar şi mama celei care a devenit acum preşedintă a avut o soartă tragică, a murit ucisă de gloanţele unui militant fanatic, îndoctrinat de regimul comunist al Coreii de Nord. Culmea ironiei, doamna Park Geun-Hye a cîştigat în faţa unui candidat, Moon Jae-In, care fost unul dintre opozanţii curajoşi şi exemplari la ora dictaturii. După cum vedem, toate paradoxurile sunt posibile în istoria unei ţări, şi mai ales în Asia. Tatăl doamnei Park Geun-Hye, dictatorul din anii 60 şi 70, nu are însă o imagine total negativă, unii îl consideră de altfel ca fiind părintele miracolului economic sud-coreean, cel care a forţat industrializarea ţării.

Astăzi Coreea de sud este în plină expansiune econimica dar inegalităţile se acentuează profund. Ambii candidaţi au încercat de altfel să-şi axeze campania pe acest element şi să-şi atragă sprijinul claselor mijlocii. Democraţia sud-coreeană evoluează fără îndoială dar într-un mod ciudat, dacă ne gîndim că electoratul de astăzi preferă fiica unui fost dictator decît pe cineva care s-a ilustrat prin ataşamentul faţă de drepturile omului şi a stat chiar şi în închisoare din cauza aceasta. Ambii candidaţi şi-au mai exprimat dorinţa, la ora campaniei electorale, de a reînnoi dialogul cu Coreea de Nord, marea obsesie de fapt a sud-coreenilor. Dacă sud-coreenii se tem de dictatura din Coreea de Nord şi de ambiţii