La prima vedere, îmblânzirea scorpiei europene ar fi fost mult mai uşoară. Concluziile Comisiei de la Veneţia cum că în vară a avut loc un adevărat puci vor cântări mai mult decât am vrea în tot ce înseamnă raport pentru România, fie că-i pe justiţie, fie pe apa de ploaie. Europenii nu vor uita curând că o ţară neînsemnată, prima în clasamentul tuturor neajunsurilor de pe continent, a ales să forţeze limitele democraţiei.

În interior însă, cred că UDMR, odată descălecat la Palatul Victoria, ar fi intrat direct în tectonica ascunsă din USL. Antonescu a evitat la mustaţă formarea unui filon de putere în jurul lui Ponta, din ce în ce mai îngrijorat de evoluţia României în criza europeană şi deci, de voie-de nevoie, mai atent şi mai responsabil.

Pe de o parte e tentaţia populistă a baronilor din teritoriu, pe de altă parte hămeseala lor: şi de-aia intră cel mai mare port al ţării în administrarea lui Mazăre – descentralizare feudală: asta în timp ce toată “cealaltă” Românie încă plăteşte mare parte din taxe la Bucureşti.

Şi mai e o parte importantă – şi dac-ai uitat-o, ţi-o amintesc: “Nu avem toată puterea până nu luăm şi justiţia” - apud Dan Voiculescu. Răspunsul a venit ieri: “Ministerul Justiţiei nu va fi al PC-ului” - Victor Ponta. Cu siguranţă că Antenele vor mai mult şi nu neapărat ca o apărare de conjunctură a patronului, cât pentru o dinastie pe termen lung ca să oblojească interese fără precedent.

În plus: nu sunt deloc convins că Victor Ponta şi ceilalţi cu adevărat pesedişti şi-l mai doresc pe Antonescu în postura de preşedinte al României. Cel mai somnoros dintre pământeni a demonstrat cu vârf şi îndesat azi-vară că poate fi luat extrem de uşor prizonier şi că preţul lui nu depăşeşte cîteva ore de emisie pe săptămână la trustul domnului Voiculescu.

Or, în aceste condiţii, latino-americanizarea ţării se apropie de sfârşit, putem uita