Din varii motive, companiile pot ajunge în situația de a acumula stocuri greu vandabile. În funcție de abordarea acestor stocuri, trebuie văzute implicațiile fiscale, adică posibilitățile de a deduce sau nu TVA aferentă
Experiența practică a demonstrat că sunt numeroase situații în care firmele se confruntă, din diferite motive, cu existența unor stocuri greu vandabile în condiții normale de piață, așa-numitele „stocuri fără mișcare“. Pe cale de consecință, apare întrebarea legată de condițiile în care pot fi valorificate aceste stocuri și care sunt implicațiile fiscale aferente.
Din punct de vedere procedural, privind valorificarea respectivelor stocuri, se poate adopta o procedură de vânzare sub costul de achiziţie/de producţie, după caz. Deși această procedură nu este uzuală și permisă în mod general, se va analiza - corelativ cu specificul activității economice derulate - dacă în cauză sunt incidente reglementările de la art. 16 și art. 17 din OUG nr. 99/2000, republicată.
Din punctul de vedere al implicațiilor fiscale la nivelul impozitului pe profit, raportat la practica organelor fiscale reținem faptul că - deși din cuprinsul Codului fiscal s-a eliminat prevederea expresă conform căreia vânzarea sub costurile de achiziţie/de producţie implică o cheltuială nedeductibilă fiscal - acestea se prevalează, în foarte multe situaţii, de prerogativele date de art. 11 Cod fiscal (privind posibilitatea retratării fiscale a unei tranzacţii, nu numai în cazul persoanelor afiliate, în scopul reîncadrării acesteia pentru a reflecta conţinutul său economic) şi solicită o argumentaţie de la agentul economic că acesta a realizat venitul maxim posibil în condiţiile date, iar tranzacţia a fost efectuată la preţul pieţei.
Ca atare, diferența dintre costul de achiziție/de producție și prețul de vânzare (mai mic) nu devine, în
