Ce credibilitate va avea activitatea viitoarei Autorităţi de Supraveghere Financiară (ASF) cât timp aceasta se finanţează din taxele impuse celor controlaţi, în special pe seama jucătorilor mari din piaţă? Decât autofinanţarea orbirii interesate, n-ar prinde mai bine o autoritate bugetară stimulată prin bonusuri de performanţă?

Guvernul a avizat marţi prin ordonanţă de urgenţă înfiinţarea Autorităţii de Supraveghere Financiară (va pune lupa pe activitatea din pieţele de capital, asigurări, pensii private).Dincolo de tentaţia unor salarii grase pentru actuala clientelă de partid şi satisfacţia înlocuirii fostei, justificarea oferită pentru apariţia unei astfel de instituţii a reprezentat-o centralizarea controlului în pieţe de dimensiuni reduse, precum în România, şi înlăturarea disfuncţionalităţilor existente în activitatea de supraveghere a asigurărilor şi bursei. Esenţa problemei a fost însă ocolită - ce credibilitate are actul de control cât timp autoritatea însărcinată să-l exercite se finanţează din taxele impuse celor controlaţi? Imaginaţi-vă că CNVM, care ia 0,08% din tranzacţiile de cumpărare la bursă, îşi datorează bugetul anual contribuţiilor SIF-urilor şi Fondului Proprietatea, cei mai lichizi emitenţi. Aţi văzut sancţiuni drastice care să privească activitatea de administrare a SIF-urilor în ultimii ani? Înţelegeţi reticenţa creionării bazei legale pentru dubla listare la Varşovia a Fondului Proprietatea? Când îţi faci bugetul care-ţi oferă salarii ce depăşesc uneori nivelul celor din instituţii similare din Occident, în special din contribuţiile unor jucători de dimensiune mare, cât de sever vei fi în actele de control asupra lor?

Vă mai amintiţi de FNI? Acum 13 ani cele 300 de milioane de euro ale sale cântăreau enorm pe o piaţă mult mai anemică decât acum - e de mirare că nimeni din CNVM-ul de atunci n-a mirosit că fondul nu era d