Marea întâlnirea reconcilierii de la Cotroceni din noaptea de 12.12.2012 are multe asemănări cu un pact care a adus prin consecinţe, multe rele României. Paktul Ribbentrop-Molotov a rămas ca o sintagmă ce simbolizează înţelegerile oculte, cu efect benefic de scurtă durată. Păstrând proporţiile istorice, atât ale protagoniştilor, cât şI a mizei, putem cu o ironie amară să numim acordul dintre preşedinte şI premier “Paktul Băssentrop-Pontov”. Dacă îl luăm în serios, putem să devenim o ţară de râsul curcilor. Aşa încât băşcălia ne-ar scoate din ridicolul în care s-au plasat semnatarii şI odată cu ei instituţiile pe care le conduc.

Caracterul secret al întâlnirii a dispărut foarte rapid deoarece într-o ţară în care sunt deconspiraţi ofiţerii sub acoperire pe la buticul din colţ, nu poţi să ţii ascunse asemenea întâlniri mai mult de câteva ore. Ciudat este că primul care a dezvăluit secretul a fost Traian Băsescu şI a făcut-o în stil grandios, în văzul întregii Europe, mirată de hârtiile împărţite şefilor de la Bruxelles. Bănuiesc că nici un om cu scaun la cap dintre cei adunaţi la poza de grup nu s-a apucat să citească suita de inepţii adunate într-un document numit “acordul de colaborare instituţională”. Paragrafele extrase din Constituţie sunt amestecate cu puncte din statutul de funcţionare al Preşedinţiei şI Guvernului pentru a forma un ghiveci de practici absolut cunoscute şi respectate ceea ce trezeşte imediat suspiciunea că până acum, cele două părţi nu au respectat nici Constituţia, nici prevederile Tratatelor de aderare la NATO şI Uniunea Europeană. Pentrui ca tacâmul (sau bâlciul) să fie complet, Băsescu şi Ponta se angajează să nu-şi scoată ochii în public, să stea la o distanţă de la care nu-şi pot trage discret câte o scatoalcă. Manualul bunelor maniere, scos de Mihaela Nicola, a fost şI el folosit pentru a stabili comportamentul celor doi adversa