Unui băieţel care îi ceruse să-i spună o poveste de Crăciun, Sfîntul Nicolae Velimirovici i-a scris o scrisoare astfel:

O să-ţi povestesc o poveste pe care mi-au povestit-o arabii ortodocşi din satul Betdjale de lîngă Betleem. Demult, demult, departe, departe, înainte de naşterea lui Hristos, era în Betleem un om pe nume Iesei, fiul lui Obed, fiul lui Booz şi al lui Rut. Şi acest Iesei avea opt fii. Cel mai tînăr dintre fiii lui Iesei se numea David. David era păstor, şi păştea oile lîngă Betleem. Sfînta Scriptură îl zugrăveşte pe David ca pe un tînăr arătos, cu părul castaniu şi faţa frumoasă. Acest frumos păstor mai era, pe deasupra, neobişnuit de puternic şi de viteaz.

DE ACELASI AUTOR Ambasadorul România altfel. Impresii Răzbunare şi pace Ce-ar fi dacă teroriştii... Cînd leul sau ursul îi răpeau vreo oaie, el fugea repede după fiară, smulgea oaia din fălcile fiarei iar pe fiară o omora. Aşadar, David era cu adevărat un păstor bun şi de încredere al turmei sale dalbe. Şi îl cinstea mult pe tatăl său, ca pe Dumnezeu. De multe ori, David dormea pe cîmp, pe patul încăpător al pămîntului, acoperit de pătura ţesută cu fir de aur a cerului înstelat. Dar ceea ce îţi voi povesti nu s-a întîmplat pe cîmp, sub stele, ci într-o peşteră din stîncă, de lîngă Betleem. Era o zi fierbinte, cum sînt multe zile în acea ţară de la Răsărit. Oile lui David stăteau întinse la răcoare sub un măslin. Soarele ardea cu toată puterea sa şi oile gîfîiau de căldură. Şi pe David l-a ajuns o sete de tot supărătoare. Drept aceea, a intrat în acea peşteră ca să scape de arşiţă şi să se odihnească, în peşteră era răcoare vara şi cald în zilele de iarnă. După ce a intrat în peşteră, tînărul păstor s-a simţit dintr-odată plăcut şi s-a aşezat; l-a luat somnul degrabă, s-a întins şi a adormit. Dar n-a trecut mult timp, şi David a simţit ceva rece pe mîinile sale şi s-a trezit din somn.