ACCENT De Viorel TUDOSE
În lumea asta revolută,/ Căcatii scriu în loc să pută,/ Iar scriitorii adevărati/ Sînt dati afară de căcati.
Scuzati-mi, vă rog, transcrierea ad-litteram a epigramei lui Păstorel Teodoreanu. Dar nu mă puteam abate de la spiritul si litera textului.
Cred, însă, că problema nu e asta; nu tine doar de rigoarea formală, ci de fond. Asa-i, e adevărat, Păstorel o spunea si din experientă personală. Adăugati doar că, mai nou, căcatii le fac pe amîndouă: si put, si scriu. Se pare, deci, că e o meteahnă veche a veleitarilor, neavenitilor, complexatilor; si nu numai din literatură. Ăstia se zbuciumă, fac jocuri si ticălosii pentru a-i da afară pe cei valorosi si a le lua ei locul. Si chiar îl iau. Si în istoria presei au fost astfel de situatii. Mi-aduc aminte că în decimarea dramatică din 1974 a presei românesti, Ceausescu păstrînd doar ziarele si revistele foarte pupincuriste, au fost dati afară din toată tara nenumărati ziaristi (multi slabi, e-adevărat, dar foarte multi de reală valoare). Si asta pe diverse motive. Invocîndu-se, cel mai adesea, dosarul. Adică ce-a fost mama, ce-a fost tata, ce-au fost bunicii, străbunicii (si ce-au făcut ei înainte de Ceausescu), că dacă nu erau „pe linie“, în special dacă nu aveai origine muncitorească, harsti, te dădeau afară pe tine, urmasul lor nevinovat. Nu conta că erai foarte bun în bransă. Ei te vedeau dusman. Au fost multe situatii de acest fel. Una, măcar, vreau s-o evoc. Unul din cei mai valorosi secretari de redactie (adevăratii făcători si salahori ai ziarelor din tară), a fost dat afară pentru că i s-a părut celui mai de sus, tot un ziarist, că îi făcea concurentă, că vrea să-i ia locul. Nici vorbă de asa ceva! Era vorba, pur si simplu, de concurentă, de diferenta dintre prost si destept. Prostul s-a tinut de capul secretarului de redactie si, cu tertipuri si misculatii murdare,
