† NICOLAE MITROPOLITUL BANATULUI

† N I C O L A E

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL TIMIŞOAREI

ŞI MITROPOLIT AL BANATULUI

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Sărbătorim din nou praznicul înomenirii lui Hristos. Încă o dată ni se vădeşte taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută. Iar din adâncul iconomiei lui Dumnezeu se revarsă peste noi zorii mântuirii şi focul cel nemistuit al dragostei de om şi de făptură. Niciun praznic al creştinătăţii nu are purcedere atât de inaltă ca întruparea şi naşterea lui Hristos. Iată ce spune despre acest praznic evanghelistul Ioan, prietenul şi ucenicul prea iubit al Domnului: „Şi Cuvantul S-a făcut Trup şi a locuit între noi şi am văzut mărirea Lui, mărire ca a Unuia Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr“ (Ioan 1, 14).

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Înomenirea Mântuitorului nostru Hristos este actul de neistovită dragoste a lui Dumnezeu, pătruns de milă pentru făptura mâinilor Sale. Coroană a facerii dumnezeieşti şi flacără din Duhul lui Dumnezeu, omul căzuse pradă neascultării şi devenise chip al mândriei. Din mărire şi din intrebuinţarea greşită a libertăţii, Adam – care înseamnă „om“ – şi Eva, care se tâlcuieşte „viaţă“, se prăbuşesc întocmai ca fulgerul în adâncul păcatului şi în ruşinea neascultării. Încetează, de îndată, de la ei frumuseţea cea dintâi şi izvorul cunoaşterii. Încetează, apoi, starea de nemurire şi piere Edenul fericirii, în care se bucurau de îndulcirea feţei lui Dumnezeu. Astfel începe pentru omul cel dintâi şi pentru urmaşii lui durerea căderii în păcatul strămoşesc. Primul fruct al căderii şi plata de îndată a păcatului a fost moartea. „Frumos era la vedere