Povestea care urmează ar fi putut fi un subiect-bombă. Un lung şir de ştiri desfăşurate pe parcursul mai multor ani. Nenumărate emisiuni, articole, studii, cercetări, lucrări de licenţă, de doctorat. Povestea asta ar fi putut ţine prima pagină, mult şi bine. N-a fost să fie aşa. Bun, ştiu, vă repeziţi la mine, nici nu mă lăsaţi să respir...

– Care bombă, domnule? Ce ştire? Ce subiect de cercetare şi alte alea? Ce e cu titlul ăsta gonflat? Ce armă biologică? Desluşeşte chestia rapid, nene, că dăm pagina mai departe.

– Evident că zic îndată, n-am nici un interes să-mi pierd orice muşteriu ajuns pînă aici.

– Scurt, stimabile, scurt!

– OK, am pus un titlu care ar putea să vă reţină un pic, dar e dovadă de respect pentru clientul care trece pe la taraba la care lucrez. Iar acum, dacă tot v-aţi oprit, uitaţi cum stă chestia. Titlul nu e fonfleu. Adică nu e o păcăleală pentru cititorii de tabloide sau pentru cei care rezolvă rebusuri. Dînşii nu prea trec pe aici. E pe bune. Doar că e un pic dus spre metaforă. Asta-i toată chestia. Dar o să vă prindeţi imediat. Luaţi loc, vă rog.

* * *

DE ACELASI AUTOR Să răcnim Crăciunul! Spectaculoasele abilităţi ale păsărilor de pradă "În odaie intunerec, în orchestră melodramă" Gata! Mă mut la ţară! Aş fi putut să încep cu un titlu mult mai tare. Ceva de genul: „Nişte zeci de milioane de dolari pe care nu-i băgăm în seamă“. Şi aici nu era nici un firicel de metaforă. Nici o aducere din condei, ci purul adevăr. Un munte de bani, pe care nu-i vedem pentru că ochiul nostru nu e antrenat să vadă aşa ceva. Însă nu banii contează, în primul rînd, în povestea noastră. Mă rog, de fapt, contează, dar nu acolo vreau să ajungem. Metafora din titlu vine dintr-o perspectivă sublimă asupra armei biologice. Vă rog să acceptaţi că ar putea exista un asemenea punct de vedere.

Vine cineva care vrea să facă bine cu