Ceaţa vine în valuri şi momentele cînd reflectă lumina farurilor, înapoi prin parbriz, chiar şi faza scurtă, sînt tot mai dese. Ne aflăm în preajma nopţii Sfîntului Andrei. Lapoviţa de-afară bate înspre ninsoare. Mi-e limpede că nu e vreun pericol să rămînem înzăpeziţi, dar ceilalţi din maşină sînt cam speriaţi. Blocaţi de zăpadă pe acel drum aveau să fie alţii, o săptămînă mai tîrziu. Urmau să facă ştiri la PRO TV. Noi încă ne luptam cu noroaie clisoase, iar pădurea nu devenise albă – era udă şi întunecată. Mai făcusem drumul acela cîndva demult – dar ziua, pe lumină, şi uitasem cît e de lung.
Am trecut de intersecţia cu drumul de Bolboci şi cu cel care duce la Scropoasa. Ce mai nume! La Scropoasa e lacul acela de un verde intens. În noaptea asta trebuie să arate foarte întunecat şi cam înspăimîntător. Drumul spre Sinaia, care e acum aproape complet asfaltat, a rămas şi el în urmă. Feresc pietroaiele, crăcile căzute şi bălţile mai mari, într-un slalom fără sfîrşit. Din crengile brazilor atîrnă bărbile albe ale mătreţii bradului. La Radio Muzical se transmite un „maraton pianistic“ In memoriam Mihaela Ursuleasa. Atmosfera concertului în direct de la Ateneu ne parvine în mijlocul pădurii ăleia negre, în creierii munţilor, cu o claritate neverosimilă.
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Străini şi străini Comedia decoraţiilor Peticul de curte De aproape o oră nu ne-am mai întîlnit cu nimeni, n-am zărit nici ţipenie de om. Drumul pare suspendat undeva în timp şi în spaţiu, fără vreun punct de sosire. Pe geamurile maşinii se desfăşoară un decor întunecat de Twin Peaks, mut şi parcă ireal, în vreme ce noi ne ghemuim în interiorul cald şi ocrotitor al maşinii, ca într-o sufragerie sau într-o sală de spectacol. Ştiu la ce să m-aştept în situaţii dintr-astea. Sînt momentele în care se întîmplă să apară şi haluci-naţiile. Cine n-a avut vedenii noaptea la volan
