Mizerabilii mi s-a părut mereu un film bun de văzut în preajma Crăciunului. Cartea o citisem în copilărie iar filmul cu Gerard Depardieu în rolul lui Jean Valjean mi s-a părut cel mai apropiat de ceea ce-mi imaginasem eu. Anul acesta, cartea lui Hugo are parte de o nouă ecranizare, în regia lui Tom Hooper, cu Anne Hathaway, Hugh Jackman, Russell Crowe și Amanda Seyfried în rolurile principale. Și nu oricum ci o ecranizare …muzicală. N-ar trebui să fie degeaba pentru că muzicalul face în continuare senzaţie pe scenele din toată lumea după 27 de ani (prima ată a fost jucat în Londra, în 1985) cu 60 de milioane de spectatori şi e jucat în 21 de limbi pe tot globul.

Rămâne totuși întrebarea: mai poate Mizerabilii – astfel adaptat pentru marele ecran – să le placă copiilor de azi. Cartea cu siguranță nu le va plăcea, e evident că scriitura este prea greoaie pentru secolul nostru. Filmul poate le-ar plăcea (deși sărăcia și nedreptățile din Franța lui Hugo nu prea cred să aibă succes în 2012) însă mă îndoiesc că muzicalul le va reține atenția timp de două ore și jumătate.

Am văzut luna aceasta Frankenweenie al lui Tim Burton (remake din 2012 al scurtmetrajului lui Burton din 1984) și deși atmosfera a fost destul de dark, cred că un copil poate savura filmul fără să se plictisească. Am auzit de două adaptări 2012 ale poveștii Albei ca Zăpada și am văzut secvențe din ele (mult sânge, efecte speciale, arme, lupte) – Mirror, mirror al lui Tarsem Singh și Snow White and the Huntsman al lui Rupert Sanders. Am înțeles că au avut succes. Anul acesta au mai fost câteva filme pentru copii, readaptări după filme mai vechi sau după cărți cu care am crescut și eu și mulți dintre cei de vârsta mea. Sunt însă realizate după rețeta nouă care include violență explicită și multe elemente de surpriză datorită efectelor speciale și nu poveștilor în sine.

Revenind l