Oare cum se justifică faţă de sine un actor bun, ce circumstanţe atenuante îşi acordă cînd acceptă să joace într-o telenovelă sau într-o producţie penibilă? Desigur, înainte să se justifice, se gîndeşte la bani. Va cîştiga mult, va lua într-o lună cît salariul de la teatru pe zece ani, va putea să-şi cumpere o casă mai mare, să-şi schimbe maşina etc. Apoi ia în calcul popularitatea cu care se va alege: va reveni în atenţia publică, va deveni vedetă şi va fi în vizorul presei tabloide, îl va opri lumea pe stradă. Şi-n cele din urmă vin justificările: „Sînt actor şi-mi fac meseria. Dacă joc bine, acest lucru se va vedea şi va fi apreciat. Nu mai contează pînă la urmă cum e restul...“
Şi uite-aşa telenovelele româneşti sau serialele de comedie inspirate parcă din Vacanţa Mare ajung să aibă actori mari şi să şi se laude cu asta. „Florin Zamfirescu va juca în telenovela Iubire şi onoare“, „titanii comediei româneşti, Ileana Stana Ionescu şi Horaţiu Mălăele, vin săptămîna aceasta în Las Fierbinţi“ – se bat cu pumnii în piept cei de la televiziuni.
DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furiş Declaraţii oneste Pe Horaţiu Mălăele, din păcate, l-am văzut şi-n alte şuşe, care nu-i fac deloc cinste. Acum vreo săptămînă, PRO TV a difuzat jenantul film al lui Sergiu Nicolaescu, Ultimul corupt din România, continuarea, din cîte înţeleg, a altui film făcut de regizorul-senator, Poker. Mă uitam la replicile pe care şi le dădeau Horaţiu Mălăele, Vladimir Găitan sau Valentin Teodosiu în Ultimul corupt din România şi nu-mi venea să cred că asemenea actori se pot coborî să joace după un scenariu aşa de penibil. Îmi era ruşine de ruşinea lor. Sînt oameni inteligenţi, actori talentaţi – oare ce-or gîndi despre ei înşişi cînd se văd pe ecran în astfel de ipostaze?
Pe lîngă talent, actorul are o bogăţie pe care trebui
