„E foarte greu să convingi oameni care au trăit 40 de ani ca posesori ai unor privilegii să renunţe la ele peste noapte“, declară Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas, într-un interviu în care critică actuala clasă politică. Filosoful consideră că este foarte gravă şi apariţia unui cuvânt folosit în anii `50: „trădători“.

Iată şi alte declaraţii ale lui Gabriel Liiceanu, din acelaşi interviu:

Despre ce se întâmplă acum în plan politic sau despre personajele care populează scena politică:

„Sunt regrupaţi şi organizaţi la nivelul vieţii politice şi economice. E foarte greu să convingi oameni care au trăit 40 de ani ca posesori ai unor privilegii să renunţe la ele peste noapte. A fost o trecere a puterii de la eşalonul unu la eşalonul doi. Ceea ce se petrece e o prelungire a puterii de dinainte de comunism. Sigur că acum trăim în alt set de valori, într-o altă deschidere a libertăţii, circulăm liber, vorbim liber. Nu s-a schimbat nimic la nivelul personajelor, dar nu al structurilor care s-au creat. Istoria a lucrat.

Ne doare însă când îi vedem pe aceşti oameni reinstalându-se, având cinism, spunând lucruri năucitoare ca: «Ne doare în cot de Europa!“. Când încep să apară iar lozinci ca: «Să ne unim împotriva trădătorilor!...“. Cuvântul «trădători» funcţiona prin anii `50. Ideea că el poate să apară astăzi în limbajul politic este foarte gravă.”

Despre generaţiile viitoare:

„Noi nu putem opera cu viitorul. Putem doar să conştientizăm unde suntem şi să sperăm că luciditatea unei boli poate să însemne şi începutul vindecării ei. Un bolnav are două şanse: ori merge la medic, şi în cazul nostru medicul este istoricul, care-i spune: «arăţi aşa pentru că...“. Şi pacientul are două şanse: poate să spună – «Mulţumesc că mi-ai spus care-i boala, hai să vedem cum o putem trata!»; sau poate să spună – «Eu, bolnav? Nici o clipă!.