„Ha, cît de comunist poţi gîndi, ar trebui să te iei de mînă cu pedesereu, să blocaţi privatizarea cît mai mult. Mentalitate tipic etatistă, comunistă, conservatoare.“ Aşa mă gratula moderatorul emisiunii radiofonice la care fusesem invitat. Era pe vremea cînd Adrian Năstase era premier şi se vorbea intens de privatizarea distribuţiei de gaz, curent electric, apă. Timid, bazîndu-mă pe lecturile săptămînale din The Economist, afirmam că nu e nici o fericire pentru consumatori cînd utilităţile – monopol natural (adică acele servicii cu furnizor unic) trec din mîna statului în cea a investitorului privat. Piaţa nu poate funcţiona. Nu ai cum alege între furnizorul X şi furnizorul Y pentru gaze naturale, pentru apă sau energie electrică, în funcţie de preţ sau de calitatea ofertei. Îi aduceam aminte ostilului moderator de experienţa neplăcută a privatizării căilor ferate britanice (infrastructura) sau de celebrul caz al Californiei, în materie de distribuţie a energiei electrice. Omul se îneca de rîs! „Auzi, să compari California cu România, în materie de economie de piaţă… asta e bună de Caţavencu, la Bule…“
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Priorităţi rurale Sînt expirat „Legalitudinea“ Mai bine de zece ani mai tîrziu. E sîmbătă. Seara. Nu avem apă. S-a oprit. Sunăm. Vine echipa. Se apucă de săpat. Găsesc sub stradă o ditamai peştera, de vreo doi metri adîncime. Săpase acolo apa din ţeava spartă. Dacă trecea vreun camion plin pe acolo, se putea întîmpla o nenorocire. După vreo 24 de ore de lucru, au reuşit să repare. Au căutat destul de mult ţeava, pare-se că nu mai sînt de găsit pe nicăieri planurile reţelei, vechi de vreo 80 de ani. Aşadar, duminică, în ziua alegerilor, pe la 6 seara aveam din nou apă.
Fix peste un sfert de oră a picat curentul. Sunăm. La Enel au call center. Dintr-acela politicos, cu roboţel care te informează şi iar te informează,
