Actorul a povestit pentru „Weekend Adevărul“ cum s-au scurs pentru el zilele iernii în care, pe cerul României, dictatura se îngâna, tragic şi promiţător, cu democraţia.
La sfârşitul anului 1989, Vladimir Găitan era, cum e şi azi, actor la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Găitan a traversat acele zile bântuit de curajul unui regizor de a reinterpreta, subversiv, o piesă de teatru, şi de sacrificiul gratuit al unui băiat căruia primele gloanţe trase pe străzile Capitalei i-au străpuns cămaşa şi i-au însângerat abdomenul. Au fost zile în care actorul s-a adresat naţiunii – la microfoanele Studioului 4 al Televiziunii Române Libere, s-a urcat pe TAB să dezvăluie, salvator, planurile canalizărilor prin care circulau şi complotau „teroriştii“ şi a ajutat o familie să-şi recupereze fiul dintre sutele de cadavre ţinute în bălţile roşii care inundaseră morga din Vitan. Vladimir Găitan nu e revoluţionar. N-a avut curaj atunci, dar nici nu are certificat de revoluţionar.
„Weekend Adevărul“: Ce aţi făcut pe 21 decembrie 1989?
Vladimir Găitan: Am venit la teatru şi a fost vizionare a unui spectacol de Paul Everac, în regia lui Ducu Darie. Povestea piesei era foarte simplă. Un funcţionar dă o petrecere pe acoperişul blocului în care locuieşte. Toată terasa era înconjurată de sârmă ghimpată. Liftul ajungea sus pe acoperiş şi făcea un zgomot de temniţă, de uşi de puşcărie.Vorbim de 21 decembrie 1989! E foarte important ce povestesc pentru că face parte din atmosfera acestei zile. Spectacolul m-a copleşit. Reacţia domnului Everac, Dumnezeu să-l odihnească, a fost foarte violentă. A început să urle că el nu îşi recunoaşte piesa, că ne reclamă la Comitetul Central, că îi este ruşine de felul în care i-a fost interpretat textul.... Pe fondul ăsta de tensiune, noi îl rugam „Haideţi să vedem ce nu v-a plăcut! N-aveam nevoie de un scandal“.
Everac er
