Anul acesta a fost să fie să cinstesc Naşterea Domnului Iisus Hristos, Sărbătoarea Crăciunului, altfel decât în alţi ani...
Promisesem Mădălinei Manolache şi telespectatorilor TV Sud-Est, în faţa camerei de luat vederi, că am să vin cu un cântec despre Crăciun. Nicio clipă nu m-am îndoit de asta.
N-au trecut trei zile de când am făcut această promisiune, că în mintea mea a şi poposit un clinchet de clopoţei şi un zvon de voci vesele şi strălucitoare de copii. Probabil veţi râde când veţi citi ce îmi sună mie uneori, în timpul liber, în minte, dar cântecele acolo se nasc...
În seara următoare am luat chitara şi am adus cântecul pe lume. Soţia şi flăcăul meu mi-au spus: “Hmmm, nu e cine ştie ce...”. De bună seamă, nu aveam un text şi lălăiala mea nu le inspira mare lucru.
A trecut aproape o săptămână în care textul îmi dădea târcoale. Cuvintele se lăsau greu ademenite să iasă la iveală. Le-am dus, le-am întors, până le-am păcălit. S-a născut şi textul... Al doilea geamăn, ieşit la lumina zilei puţin mai târziu (cred că la începuturile lumii, oamenii hălăduiau pe faţa pământului lălăind şi deabia mai apoi au inventat cuvintele...).
Crăciunul se apropia cu paşi repezi şi ar fi trecut fără ca acest cântec să fie auzit, dacă nu erau: Centrul Cultural “Florica Cristoforeanu”, Violeta Vâlcu, Cornel Tudose, Mădălina Manolache, fata ei - Andreea, Claudia Colniceanu, Auraş Stoica şi copiii cântăreţi din Grupul Muguraşii, părinţii copiilor, calculatorul, microfonul, mixerul, telefonul, televizorul, prietenii, aerul, apa, şoselele, maşinile, iarna, codul galben de ninsoare... Nu mai enumăr, că ocup tot spaţiul...
Doamne, Îţi mulţumesc pentru toată Creaţia, fiindcă şi cântecul meu este parte din ea!
Ne-am adunat cu toţii duminică, la ora 11.00, în micul studio al Centrului Cultural “Florica Cristoforeanu”. În afară de mine, Mădălina
