Pisicul si inghititorul de porci din fruntea statului au imbracat de buna voie halatul de forta care sa-i tina deoparte de tentatia de a mai hali si alte oratanii ragaind apoi ce le vine mai repede la gura.
Protejati de promiscuitatea limbajului, tinandu-si in frau si hoarda de consilieri si mai repede varsatori de perle, presedintele si premierul si-au asigurat practic functiile prin acordul pe care l-au semnat saptamana trecuta, pe ascuns, la Palatul Cotroceni.
Ce Guvern, ce ministri, ce politicieni cu dosare penale trimisi in judecata, dar propusi sa faca parte din noul Executiv Ponta II - intelegerea pe sub masa dintre reprezentantii principalelor doua institutii ale Romaniei bate orice fenechii, dragni sau alte ciudatenii plantate de baroniada din USL la butoanele ministerelor banoase.
Trecand si peste partea comica, dar care tine de psihiatrie din document - cea referitoare la codul bunelor maniere dintre presedinte si premier - acordul semnat de Traian Basescu si Victor Ponta ramane lucrul cel mai important care s-a intamplat in ultima perioada. Mai important chiar si decat rezultatul alegerilor.
Ce exprima acest acord, care este rostul sau si cum a fost posibil ca intr-o tara membra a Uniunii Europene, inzestrata cu o Constitutie care traseaza pasii institutionali pe care ar fi trebuit sa-i urmeze cei doi, sa se semneze asa ceva? Orice raspuns ar putea fi dat acestor intrebari, ele nu ar fi decat umilitoare, cel putin pentru ideea statului de drept atat de draga presedintelui altfel.
Pentru ca in orice stat de drept, deci oriunde oranduiala legilor si institutiilor dicteaza si ordoneaza viata politica, sociala si economica, un astfel de acord nu ar fi decat simptomul unei boli grave, al unei disfunctii esentiale care exprima degradarea si haosul institutiilor si reprezentantilor sai.
Ori,
