E doctor în război geofizic, specialist în tehnologii neconvenţionale şi general al armatei române. Aşa că staţi liniştiţi: chiar dacă vine vreo tornadă inexplicabilă, vreun cutremur neprogramat sau vreun viscol ca-n ’54, sunteţi pe mâini bune – domnul Emil Străinu e gata să vă apere de orice ameninţare străină.
Reporter: „Sunteţi doctor în război geofizic. Asta cu ce se mănâncă?”
Emil Străinu: Din păcate sau din fericire, sunt primul şi, deocamdată, singurul doctor în război geofizic din România. Pe înţelesul tuturor, războiul geofizic reprezintă acel tip de conflict, armat sau nu, care foloseşte tehnicile de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare. Deci, mai clar din punct de vedere geoclimatic, se creează zăpadă, ploi, ceaţă tornade, taifunuri, cicloane, uragane, secetă la comandă, iar din punct de vedere geofizic, cutremure, activări de vulcani, alunecări de teren, dirijări de asteroizi şi meteoriţi, totul făcut cu bună ştiinţă împotriva unui potenţial inamic. Ştiţi probabil că în timpul războiului rece americanii voiau să distrugă chiar… Luna! Acest tip de război, nedeclarat niciodată, a debutat în anii ’50. Cele mai perfecţionate sisteme din această categorie sunt Sistemul ŞURA din Federaţia Rusă şi HAARP din SUA, dar sisteme mai sunt şi în alte state, de exemplu, Iranul. În anii ’60 ruşii voiau să schimbe unghiul de înclinare a axei Pământului pentru a face din Siberia un imens grânar!
Rep:Aţi fost consilier al Parlamentului României pe probleme de ameninţări neconvenţionale. Aţi descoperit vreuna?
E.S.: România a fost în decursul timpului victima mai multor agresiuni geofizice clasice: inundaţiile din 1970-1971, când aveam relaţii încordate cu ruşii, numeroase secete înainte de 1990, când trebuia să plătim datoria externă în cereale, conform aberantelor raportări de recolte care nu reflectau realitatea, tornadele de la
