Centrul de Copii şi Juniori al Universităţii Cluj aur poartă...
Şi ce echipă şi-ar putea face Universitatea! Cu Mate, în poartă, cu Irimie şi „uriaşul" Chindriş în defensivă, cu Moruţan, Vlad Vlăduţ şi Haţiegan la mijloc, iar în atac i-am urmări pe Salcău, Norbert şi Pintea. Mai sunt Dulca, Bria şi Cobârzan. Să nu-i uităm şi pe Ursu, Calcan, Cristi Mureşan şi Dulap. Să mă ierte cei pe care nu i-am amintit, dar mă voi revanşa la cronicile pe care le voi scrie când vor ajunge în prima ligă.
La „Cupa de Crăciun", competiţia aflată la a treia ediţie, graţie eforturilor antrenorilor de la Centru de Copii şi Juniori, am găsit tezaurul clubului. La ştiri ni se prezintă datoriile nemiloase, se pregătesc ferparele, se preferă cancanul în locul soluţiilor salvatoare. Aurul alb-negru poate fi valorificat de un finanţator priceput. Un om care să aibă răbdare, să creeze condiţii de pregătire pentru tinerii fotbalişti, să-i motiveze pe antrenori. Nu e uşor, nu e la îndemâna oricui. La noi se vizează câştigul rapid şi suculent. Proiectele depind de capriciile patronilor, impacientaţi că nu dau mai repede tunul. În afara lui Hagi nimeni nu a investit serios în sectorul juvenil.
Cu un plan bine conceput şi respectat cu stricteţe, Universitatea s-ar putea autofinanţa în câţiva ani, nu ar mai fi necesare injecţii financiare. „U" nu trebuie să caute peste mări şi ţări fotbalişti, mai ales în vremuri de criză. E de ajuns să privească în propria curte, să supravegheze joaca puştilor de la baza „Dan Anca". Pe lângă istoria de aproape un secol, pe lângă fanii ce-i strigă numele, Universitatea mai are un atu la masa negocierilor, filonul viu din Gheorghieni. Încă sunt aici, cu toate că de la Ploieşti s-au solicitat liste cu cei mai talentaţi fotbalişti, însoţite de caracterizări amănunţite. Daniel Sima, Mugurel Dan, Călin Sălăgean, Septimiu Ormenişan, Ovidiu Sărmăş
