Brazilianul de 32 de ani joacă acum la Al Hilal şi transmite din Arabia Saudită un mesaj emoţionant de recunoştinţă pentru fotbalul românesc şi suporterii de aici: "Cu voi am devenit cineva!".
Numărul 1 în opţiunile fanilor, stranierul cel mai apreciat de jurnalişti, cele mai multe voturi de la adversarii din teren. La telefon, Wesley ascultă ca un copil entuziasmat şi nerăbdător. "Nu se poate, nu am cuvinte, nu se poate!". La 4.000 de kilometri distanţă de iarna românească, tocmai în Arabia Saudită, emoţiile brazilianului sînt sincere.
- Wesley, ce înseamnă acest premiu? Fără declaraţii de politeţe. Cît contează?
- Păi, să fiu cel mai bun fotbalist străin doi ani la rînd într-un campionat bun, apoi să cîştig trofeul, acum, după doar 6 luni: îţi dai seama, simt că am muncit "pe bune", am lăsat cu adevărat ceva în urmă! Sougou despre Wesley: ”E un jucător extraordinar”
"E şi un premiu pentru respect"
- Cum ai rezuma anul 2012?
- Am acelaşi regret, nu am reuşit să cîştig un trofeu cu Vaslui. Dar, personal, chiar mă simt împlinit acum, că mi-ai dat vestea asta: e recompensa pentru o muncă importantă, dar care n-a adus trofee în competiţii.
- Cum îţi explici succesul acesta?
- Am jucat puţin anul ăsta în România, dar premiul nu cred că vine doar pentru ce-am făcut acum. E o continuare. Şi mai cred că nu te votează oamenii numai şi numai pentru talent sau valoare. E şi un premiu de caracter, pentru respect: eu am respectat adversarii şi arbitrii, nu m-am certat cu preşedinţi şi antrenori, am fost iubit de colegi şi am fost corect cu presa. Rusescu a fost încoronat ca fotbalistul anului: ”Numărul 1, dar vedetă tot nu sînt!”
"Mi-e dor de România şi nu sînt bătrîn"
- Cu atîta apreciere din ţară, vine firesc întrebarea: cînd te întorci?
- Mi-e dor, mi-e dor tare de tot şi de România, şi de fotbalul românesc! Şi
