Am primit de curând un email cu o cugetare care se potriveşte perfect momentelor pe care le trăim: ,,Lumea vede, aude şi vorbeşte… Din păcate, vede prost, aude puţin şi vorbeşte mult’’. Ultima săptămână s-a dovedit a fi un adevărat haos, pentru lumea politicii româneşti, haos alimentat de zvonuri, invenţii ridicole şi declaraţii preţioase ale unora care vor să se bage în seamă; vorba lui Petre Ţuţea, “aflarea în treabă este isprava omului neputincios”. N-aş fi crezut că nişte alegeri care au simplificat atât de mult ecuaţiile post-electorale vor bulversa în aşa hal scena politică. Scenariile previzionate la numirea premierului s-au înecat în instinctul de conservare al preşedintelui şi în faptul că prietenii săi europeni au înţeles, în fine, rolul demersurilor de demitere din vară. Informaţiile necontrolate aruncate în spaţiul public au devenit adevărate cataclisme în viaţa societăţii româneşti, baloane dezumflate după o istorie de câteva ore sau câteva zile: cooptarea sau nu a UDMR la guvernare, prezenţa fostului UNPR în executiv, întâlniri la ceas de seară între preşedinte şi liderii USL (care seamănă ca două picături de apă cu vestita întâlnire a lui Geoană cu Vântu, la prezidenţialele din 2009), foaia vânturată de Traian Băsescu pe sub nasul lui Barroso, un acord de coabitare care nu are nici o valoare, intenţia lui Ungureanu care, dotat cu trei parlamentari, dorea să propună un prim-ministru, delirul bombastic al lui Becali transmis de toate televiziunile, sunt doar câteva din evenimentele de după alegerile parlamentare care au zăpăcit cetăţenii, dornici de altceva decât de interminabilele scandaluri autohtone.

Trecem în registrul serios, cu constatarea că acum toate responsabilităţile sunt legate de formarea guvernului; doar că sunt câteva lucruri care mă cam sperie. Primul ar fi sincopele premierului şi pripeala cu care a lansat declaraţii ferme, car