Creştin ortodocşii îl prăznuiesc astăzi, în cea de-a douăzecea zi a lunii decembrie, pe Sfântul Mucenic Ignatie Toforul, purtătorul de Dumnezeu. Tradiţia spune că Sfântul Ignatie, pe vremea când era prunc, în timp ce Mântuitorul Iisus Hristos învăţa popoarele despre împărăţia Lui Dumnezeu, părinţii Sfântului, aflându-se în apropiere, în mulţime, alături de fiul lor, ascultând Cuvântul dătător de viaţă, Domnul s-a uitat la ei şi l-a chemat la Sine pe pruncul Ignatie. Aşezându-l în mijloc şi, cuprinzându-l, l-a luat pe mâini zicând: “De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor şi cine va primi pe un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine mă primeşte”.

“Pentru aceasta s-a numit Sfântul Ignatie purtător de Dumnezeu, că a fost purtat de mâinile întrupatului Dumnezeu. S-a numit purtător de Dumnezeu şi pentru aceasta că şi el purta pe Dumnezeu în inima şi în gura sa, fiind vas ales asemenea lui Pavel, care a purtat numele lui Dumnezeu înaintea limbilor şi împăraţilor” (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Sfinţit Mucenic Ignatie a fost urmaş al Sfinţilor Apostoli, fiind al doilea patriarh al Bisericii Antiohiei după Evod şi, împreună cu Policarp, episcopul Bisericii Smirnei, a fost ucenic al Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan. Sinaxarul spune că, în momentul în care împăratul Traian a trecut prin Antiohia, Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui, pentru “vina” de a propovădui dreapta credinţă, prin cinstirea Lui Hristos Cel osândit de Pilat spre moarte şi răstignit pe Cruce. “Acestea auzindu-le Traian, a chemat pe Sfântul Ignatie şi în faţa suitei sale i-a zis: «Tu eşti cel ce te numeşti purtător de Dumnezeu, care te împotriveşti poruncilor noastre şi răzvrăteşti toată Antiohia, ducând-o pe urma Hristosului tău?» Dumnezeiescul Ignatie a zis: «Eu sunt». Iar împăratul l-a întrebat: «Ce înseamnă purtător de Dumne